Se pare ca odata cu evoluarea rapida a tehnologiei tind sa apara tot felul de dispozitive utile sau in cele mai multe cazuri mai putin utile. Desi probabil unii dintre dumneavoastra veti considera produsul de fata o inventie destul de inutila si fara sens, daca stati bine sa va ganditi, ofera un serviciu intr-un mod cat mai accesibil spre deosebire de celelalte alternative asemanatoare. Este vorba de radioul de masa Asustek Internet Radio. continua sa citesti…
Multi dintre noi avem acasa o singura conexiune la Internet, insa ce facem cand avem doua calculatoare (computere) si vrem ca amandoua sa aiba acces la Internet?
Conform producatorului, ultima versiunea 10 a browser-ului Opera, beneficiaza de un nou design cat si de noua tehnologie Turbo, care promite sa incarce paginile Web de 8 ori mai rapid si atunci cand viteza conexiunii tale la Internet este limitata din diferite motive. Versiunea 10 are 6,55 MB, “Speed dial” va faciliteaza sa va configurati 25 de site-uri pe care le accesati uzual (si care vor fi doar la un clic distanta), afiseaza tab-urile pe care le-ai inchis recent, iar daca sunteti fan Opera, puteti descarca ultima versiune a browser-ul de aici.
Perioada de dupa 1995 si pana in prezent a fost una din cele mai bogate si pline de evenimente in istoria Internetului.
Odata cu infiintarea vBNS (very high speed Backbone Network Service – www.vbns.net) de catre National Science Foundation (NSF), care interconecta centre performante, ia nastere noul NSFNET.
La data de 23 mai 1995, compania Sun lanseaza limbajul de programare JAVA. „La 23 mai 1995, John Gage, director al biroului pentru stiinta al Sun Microsystems, si Marc Andreessen, cofondator si vicepresedinte executiv la Netscape, au anuntat audientei SunWorld ca tehnologia Java este reala, oficiala, si urma sa fie incorporata in browserul Netscape, portalul lumii catre Internet. La acea vreme, toata echipa Java, care nu era inca o divizie, numara mai putin de 30 de oameni” – www.sun.com. Acest grup restrans a stat la baza promovarii si dezvoltarii tehnologiei de succes.
In aceasta perioada se concretizeaza aspectul „multimedia” al Internetului si totodata posibilitatile deosebite in acest sens. RealAudio, o tehnologie de streaming (transmisie continua si fluida a unor pachete de date), a permis utilizatorilor sa asculte muzica direct de pe Internet aproape in timp real. Tot in aceasta ordine de idei, Radio HK este primul post comercial care transmite 24 de ore din 24 doar pe Internet.
Se incepe furnizarea de acces la Internet prin dial-up de catre companii precum America Online, CompuServe, multe altele care-si desfasurau activitatea in domeniul calculatoarelor devin publice, Netscape aflandu-se in fruntea acestora.
Poate mult spus, insa din pacate 1995 este anul in care inregistrarea domeniilor nu mai este gratuita, percepandu-se o taxa anuala de 50 USD.
La data redactarii acestui articol se implinesc exact zece ani de cand i s-a interzis pentru prima data unei persoane sa acceseze Internetul. Este vorba despre Christopher Matthew Lamprecht, avand numele de cod „Minor Threat”. Acesta a fost acuzat pentru mai multe infractiuni, recunoscandu-si vina. La inceputul anilor ’90, Chris a conceput un program, denumit Tone Locator (ToneLoc), pentru gasirea de linii telefonice deschise. La adresa www.cnn.com/TECH/computing/9810/23/jail.idg/ poti sa gasesti un articol interesant („ce se intampla cu hackerii in inchisoare”) despre acest personaj.
In 1996, MCI upgradeaza backbone-ul Internetului prin adaugarea a peste 12500 de porturi, viteza crescand de la 155Mbps la 622Mbps. Este adusa in discutie posibilitatea adaugarii a 7 noi gTLD-uri (generic Top Level Domain): .firm, .store, .rec, .info, .nom, .arts, .web.
Acest an marcheaza si inceputul razboiului browserelor, care pana atunci se dusese doar intre Microsoft si Netscape, multe companii noi lansand variante beta a unor navigatoare.
Ar fi interesant sa vedem o evolutie comparativa a procentelor detinute de cele doua browsere importante, si cum s-au schimbat lucrurile intr-o perioada scurta de timp:
Mai – Netscape 83,2%, IE 7%
Iunie – Netscape 78,2%, IE 8,3%
Iulie – 72,6%, IE 15,8%
August – 62,7%, IE 29,1%
A fost inceputul unei dominatii care avea sa dureze ani buni, aproape pana in zilele noastre, cand situatia a inceput sa se clatine serios pentru browserul companiei Microsoft.
Bineinteles ca, asa cum se intampla de obicei, odata cu lucrurile bune pe care le-a adus Internetul, au inceput sa se strecoare si aspecte mai putin placute, cum ar fi virusi, viermi de Internet, materiale pornografice sau instigatoare la violenta.
In urma acestor evenimente si nu numai, in diverse tari incep sa apara restrictii in ceea ce priveste accesul si utilizarea Internetului.
„China – utilizatorii si providerii trebuie sa se inregistreze la politie;
Germania – restrictionarea accesului la anumite newsgroup-uri ale CompuServe;
Arabia Saudita – limiteaza accesul la Internet doar pentru universitati si spitale;
Singapore – furnizorii de continut politic si reigios trebuie sa se inregistreze la stat;
Noua Zeelanda – clasifica PC-urile ca si „publicatii” care pot fi cenzurate sau confiscate”.
Sursa: Human Rights Watch – www.hrw.org
Un an mai tarziu, afacerile cu nume de domenii incep sa infloreasca, domeniul business.com fiind vandut in schimbul sumei de 150.000 USD.
In 1998 se estimeaza ca Web-ul cuprinde intre 275 (Digital) si 320 (NEC) de milioane de pagini. Si daca tot pomeneam de afacerile pe Internet, Compaq achizitioneaza altavista.com pentru 3,3 milioane de dolari.
La 22 februarie 1999, „First Internet Bank of Indiana” – www.firstib.com , devine prima banca ce ofera o gama completa de servicii doar pe Internet.
MCI/Worldcom, furnizorul vBNS pentru NSF, incepe upgradarea backbone-ului SUA la 2,5Gbps.
In primavara acestui an, ICANN anunta 5 registratori pentru SRS (Shared Registry Systems): CORE, AOL, France Telecom/Oléane, Melbourne IT, si Register.com. De altfel, ultimul din aceasta lista, Register.com este primul registrator care activeaza online incepand cu 7 iunie 1999.
IBM devine primul partener corporativ caruia i s-a aprobat accesul la reteaua Internet2, denumit pe situl oficial www.internet2.edu , „un proiect condus de peste 200 de universitati americane, in colaborare cu industria si guvernul, care dezvolta aplicatii si tehnologii avansate pentru cercetare si educatie, accelerand astfel crearea viitorului Internet”. Doi ani mai tarziu, cinci licee din cinci state americane aveau sa devina primele care au obtinut acces la reteaua Internet2. Anul 1999 a fost unul in care pe Internet oportunitatile si tehnologiile principale au fost bancile si comertul electronic.
Dupa ce domeniul business.com a fost vandut din nou, de data aceasta pentru 7,5 milioane USD, devenea evident ca numele de domenii trebuiau alese „cu grija” daca doreai sa te imbogatesti in acest fel.
Inceputul noului mileniu nu a fost unul de bun augur, un masiv atac de tip DOS (Denial of Service – pachete de informatii trimise catre o tinta pana aceasta se blocheaza si nu mai poate accepta trafic legitim – ca in cazul unei linii telefonice supraaglomerate) afectand situri importante precum Amazon, Yahoo, CNN.com sau eBay. Un articol detaliat pe aceasta tema poti sa gasesti la adresa http://archives.cnn.com/2000/TECH/computing/02/09/cyber.attacks.01/index.html.
La 4 mai este lansat viermele „Love Letter” fiind afectate sistemele pe care ruleaza Windows si care au activate WSH (Windows Scripting Host); mai multe detalii despre acest program malitios poti sa afli vizitand pagina http://www.cert.org/advisories/CA-2000-04.html.
Spre sfarsitul anului, ICANN selecteaza noi TLD-uri: .aero, .biz, .name, .pro, .coop, .info si .museum.
Uneori excesul de zel duce la crearea unor situatii cel putin bizare, cum s-a intamplat in anul 2001 in Australia, cand „forwardarea” e-mailurilor devine ilegala, fiind vazuta ca o incalcare a drepturilor de autor.
In luna iulie, Napster si-a inchis portile din cauza problemelor legate de incalcarea legii drepturilor de autor, 60 de milioane de utilizatori ramanand cu buzele umflate… (nu e de mirare ca RIAA, cea care a intentat procesul, a ajuns una dintre cele mai blamate asociatii).
Tot in vara acestui an, un incendiu care a avut loc intr-un tunel din Baltimore, Maryland a afectat serios cablurile din fibra optica folosite de furnizori importanti, perturband serios traficul in statele „atlantice”.
Spre sfarsitul lui 2001 are loc in timp real prima transmisie HDTV necomprimata pe Internet2.
Cei mai importanti virusi ai anului au fost, in ordinea aparitiei Code Red, Nimda, SirCam, BadTrans, iar tehnologii promitatoare, precum “Grid Computing” si P2P bateau la usa.
In septembrie 2002, Internet2 numara 200 de universitati, 60 de corporatii si 40 de membri afiliati.
O luna mai tarziu, sute de situri spaniole “s-au inchis” in semn de protest pentru legea care cerea tuturor siturilor comerciale sa se inregistreze la guvern.
In 2003 viermele de Internet SQL Slammer a cauzat unul dintre cele mai mari si mai rapide atacuri de tip DDoS (Distributed Denial of Service). Au fost blocate 5 din cele 13 servere DNS, si mii de alte servere obisnuite.
La scurt timp au urmat alte doua dezastre, cauzate de data aceasta de virusul Sobig.F si de viermele de Internet MSBlast (Blaster).
La inceputul anului 2004, mai exact in luna februarie, Abiline (coloana vertebrala a Internet2) este upgradat de la 2,5Gbps la 10Gbps, iar pentru “pretentiosi” Network Solutions ofera inregistrare de domenii pentru 100 de ani.
Surse si linkuri pentru studiu:
http://wiwiw.org/
www.isoc.org/internet/history/brief.shtml
http://ben.home.cern.ch/ben/TCPHIST.html
www.nethistory.info
www.zakon.org/robert/internet/timeline/
www.w3.org/History.html
www.davesite.com/webstation/net-history.shtml
www.livinginternet.com
www.internetvalley.com/archives/mirrors/davemarsh-timeline-1.htm
www.elsop.com/wrc/h_web.htm
www.lk.cs.ucla.edu/internet_history.html
www.netvalley.com/intval1.html
www.imagescape.com/helpweb/history/background.html
In anul 1989, numarul gazdelor ajunge la incredibilul numar (pentru acea perioada), 100.000. Se conecteaza la NSFNET Australia, Germania, Israel, Italia, Japonia, Marea Britanie, Mexic, Olanda, Noua Zeelanda si Porto Rico, urmate in 1990 de Argentina, Austria, Belgia, Brazilia, Chile, Elvetia, Grecia, India, Irlanda, Coreea si Spania.
Anul 1990 a fost unul aparte, fiind anul in care ARPANET a incetat sa existe. Astfel s-a scris istoria acestei organizatii, inceputa in 1957, si ale carei baze s-au pus in 1966, si care a luat practic fiinta in 1969. 21 de ani de existenta fara de care Internetul nu ar fi ceea ce este astazi.
Archie (Archive) a fost un program creat de Alan Emtage si Bill Heelan, o prima incercare de organizare a informatiei pe Internet (indexarea siturilor FTP).
Ia fiinta EFF (Electronic Frontier Foundation) la initiativa lui Mitch Kapor. EFF este un grup non-profit, care are ca scop principal protejarea drepturilor persoanelor care navigheaza pe Internet. Daca doresti sa afli mai multe despre aceasta organizatie, poti sa o faci vizitand adresa www.eff.org.
Au avut loc si doua intamplari mai „deosebite” in acest an. Prima este leagta de „mitul prajitorului de paine”.
Dan Lynch, presedinte al Interop Internet Networking Show, i-a promis lui John Romkey in 1989 ca ii va da un premiu in anul urmator daca va reusi sa conecteze la Internet un prajitor de paine.
„Ceea ce parea o gluma s-a transformat insa intr-un fapt real. Lucrand impreuna cu prietenul lui, Simon Hackett, Romkey a conectat un astfel de prajitor (Sunbeam Deluxe Automatic Radiant Control Toaster) la Internet. Evenimentul a devenit atractia numarul unu a show-ului Interop.
De fapt prajitorul fusese conectat printr-o retea TCP/IP, si controlat prin SNMP MIB (Simple Networking Management Protocol Management Information Base). Avea in fond un singur control (de pornire/oprire), iar „nuanta” mai mult sau mai putin inchisa a painii era data de durata de prajire (cat timp era tinut aparatul in functiune). Totusi era nevoie de interventia unei fiinte umane pentru a introduce feliile de paine in aparat. Aceasta „problema” s-a rezolvat un an mai tarziu, cand, in cadrul aceluiasi eveniment a fost adaugat un mic sistem „robot”, controlat de asemenea prin Internet, care apuca si introducea singur painea in prajitor.” http://livinginternet.com/i/ia_myths_toast.htm
Celalalt eveniment de care pomeneam, l-a avut in prim plan pe controversatul personaj Kevin Poulsen (a carui viata o poti gasi prezentata in detaliu in celebra carte „The Watchman: The Twisted Life and Crimes of Serial Hacker Kevin Poulsen”). Ce s-a intamplat de fapt? Postul de radio Kiis FM (nici o legatura cu postul romanesc cu nume aproximativ identic :) ) organizase un concurs „Win a Porsche by Friday” (Castiga un Porsche pana vineri), in care cel de-al 102-lea apelant castiga un Porsche in valoare de 50.000 USD. Kevin si cativa amici s-au asezat in fata calculatoarelor, au obtinut controlul asupra celor 25 de linii telefonice ale postului, blocand toate apelurile in afara de ale lor insisi. In acest fel, normal ca Poulsen a fost cel de-al 102-lea apelant, iar mai tarziu a fost prezent la sediu pentru a-si „ridica” premiul…
1991 este anul lansarii „Gopher”, protocolul de cautare si remediere a documentelor in retea.
Tot acum este prezentat si programul de criptare PGP (Pretty Good Privacy – www.pgp.com ), opera lui Philip Zimmermann. Cu toate ca a ajuns cel mai folosit program de criptare in toata lumea, Zimmermann a devenit tinta unei investigatii care a durat mai bine de trei ani, in care Guvernul l-a acuzat ca a violat restrictiile in ceea ce priveste exportul de software criptografic. Despre acest soft s-a spus ca daca este folosit cum trebuie, poate genera mesaje atat de bine protejate, incat nici agentiile guvernamentale (NSA – www.nsa.gov ) nu sunt capabile sa sparga codul.
In august 2004, Zimmermann a fost selectat in Heinz Nixdorf MuseumsForum’s Wall of Fame pentru contributiile aduse la progresul tehnologiei informatiei.
Un alt soft interesant lansat tot in aceasta perioada a fost browserul-text Lynx pentru Unix, creatie a lui Lou Montulli.
Este imposibil sa fii din generatia 60-70 si sa nu fi auzit la inceputul anilor 90 despre celebrul virus Michelangelo. Fie ca se pricepeau sau nu, toata lumea discuta despre virusul care pe 6 martie 1992 (517 ani de la nasterea celebrului artist) va „distruge” calculatoarele. In cele din urma s-a dovedit ca lucrurile nu au stat chiar asa pe cum se astepta toata lumea. Oricum cei pasionati, si care nu au avut pana acum ocazia sa vada si sa analizeze codul, o pot face vizitand adresa www.wbglinks.net/pages/history/stuffwbgl/html/michelangelo.html.
Apare termenul WWW (World-Wide Web) lansat de CERN, avandu-l pe Tim Berners-Lee ca principal dezvoltator (www.w3.org/People/Berners-Lee/).
Primul server Web este nxoc01.cern.ch, lansat la sfarsitul anului 1990, si care ulterior a fost redenumit info.cern.ch. Se realizeaza upgrade-ul backbone-ului NSFNET la T3 (44,736Mbps), iar traficul depasesete 1 bilion de bytes/luna (10 miliarde de pachete/luna).
Dintre evenimentele mai importante care au avut loc in 1991, poate ca ar mai merita mentionate lansarea limbajului de programare Python, a Linux-ului 0.01 (a carui sursa avea 64KB), precum si conectarea la NSFNET a Africii de Sud, Croatiei, Hong Kong-ului, Poloniei, Portugaliei, Sinagapore, Taiwanului, Tunisiei si Ungariei. In 1992 numarul gazdelor atinge 1 milion, si apare expresia „surfing the Internet”(a naviga pe Internet). De fapt, termenul „net-surfing” mai aparuse pe USENET cu cateva luni inainte.
Se conecteaza la NSFNET Antarctica, Camerun, Cipru, Ecuador, Estonia, Kuweit, Letonia, Luxemburg, Malaiesia, Slovenia, Thailanda si Venezuela. Avand in vedere ca Romania avea sa se conecteze abia un an mai tarziu, mi s-a parut amuzant ca tari precum Antarctica, Kuweit sau Thailanda ne-au luat-o inainte…:).
In 1993 apare versiunea 1.0 a browserului Mosaic. Doi dintre liderii echipei care au dezvoltat browserul la NCSA (National Center for Supercomputing Applications) au fost doua persoane „cu greutate”, si anume Marc Andreesen (unul dintre fondatorii Netscape) si Jim Clark (unul dintre fondatorii Silicon Graphics).
Este bine sa retinem acest an, si poate chiar si data exacta (30 aprilie 1993), fiindca este momentul in care CERN a anuntat ca WWW-ul este gratuit pentru toata lumea. (Cum ar fi fost astazi daca ar fi trebuit sa platim taxe pentru a naviga pe Internet?!).
In luna iunie a acestui an, erau online exact 130 de situri. Studiul efectuat de Netcraft in luna aprilie a anului 2005 avea sa arate ca in luna respectiva (aprilie 2005) erau online 62,286,451 de situri!
In acest an apar si alte tipuri de daunatori in afara de celebrii virusi. Se conecteaza la NSFNET Bulgaria, Costa Rica, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Federatia Rusa, Fiji, Ghana, Guam, Indonezia, Kazakhstan, Kenya, Liechtenstein, Peru, Romania, Turcia, Ucraina si Insulele Virgine.
Un an mai tarziu, in 1994 se sarbatoreste cea de-a 25-a aniversare a Internetului/ARPANET-ului. Acesta a fost unul bogat in evenimente legate de Internet si unul determinant pentru istoria Internetului. Sunt lansate browserele Opera si Netscape.
Hakon Lie si Bert Bos dezvolta ceea ce avea sa poarte denumirea de CSS (Cascading Style Sheets – Folie de stil in cascada).
David Filo si Jerry Yang studenti la Inginerie Electrica in cadrul Universitatii Stanford, au infiintat un ghid al siturilor web, care mai tarziu avea sa fie denumit yahoo.com. Ideea initiala a fost aceea de a tine evidenta intereselor personale pe Internet. Situl se numea initial „Jerry’s Guide to the World Wide Web – Ghidul lui Jerry catre WWW”, insa acesta s-a transformat in Yahoo!, acronim de la Yet Another Hierarchical Officious Oracle.
Craciunul anului 1994 nu va fi uitat niciodata probabil de Kevin Mitnick, care a fost prins si retinut cu ajutorul specialistului in securitate Tsutomu Shimomura. In acest an se conecteaza la NSFNET: Algeria, Armenia, Bermuda, Burkina Faso, China, Columbia, Filipine, Jamaica, Jordan, Liban, Lituania, Macao, Maroc, Noua Caledonie, Nicaragua, Niger, Panama, Senegal, Sri Lanka, Swaziland, Uruguay si Uzbekistan.
In luna mai a anului 1974, Bob Kahn si Vint Cerf au publicat o lucrare denumita „A Protocol for Packet Network Interconnection”, disponibila integral la adresa http://global.mci.com/us/enterprise/insight/cerfs_up/technical_writings/protocol_paper/index.xml?slide=1 , lucrare cam „greoaie”, insa care merita citita deoarece descrie in detaliu designul si implementarea unui program de control al transmisiei (TCP), care in 1978 se va desparti in TCP si IP.
ARPANET a dat nastere unui numar de protocoale legate in primul rand de schimbul de pachete. Astfel, unul dintre cele mai trainice rezultate a fost dezvoltarea unui protocol utilizator-retea care a devenit interfata standard dintre utilizatori si retele, denumit „ITU-T Recommendation X.25”. Acesta a fost si baza pe care firma de consultanta BBN (despre care am vorbit in numarul trecut) a deschis Telenet-ul, un serviciu comercial de schimb de pachete, care a devenit odata cu trecerea timpului parte a serviciului Sprint X.25.
Un an mai tarziu, apare si primul „mailing list” – un grup de discutii pe o anumita tema prin intermediul mesajelor trimise prin email; in momentul in care un mesaj este trimis pe o astfel de lista de emailuri, fiecare persoana inregistrata primeste un mesaj – creat de Steve Walker. Einard Stefferud e persoana care si-a luat rolul de moderator deoarece aceasta lista nu a fost automata la inceput.
Trecusera doar patru ani de cand Tomlinson inventase programul de email, si a urmat ca John Vittal sa se implice, sa dezvolte si sa transforme programul intr-unul cu o interfata prietenoasa si care sa ofere mai multe optiuni. Desi fusesera adaugate optiuni pana cand Vittal, tanar programator la ISI (Information Sciences Institute) in cadrul Universitatii din California de Sud s-a pus sa dezvolte MSG, acesta a fost primul program care a oferit functii de „filing”, „forwarding” si „replying”.
Anul 1977 aduce RFC 733, standardul pentru formatele mesajelor text (specificatiile emailului). La adresa www.faqs.org/rfcs/rfc733.html poti sa gasesti documentul integral. Lucrarea prezinta spatiul de lucru, sintaxa, semantica si se incheie cu cateva exemple concrete.
Dupa ce in luna martie a anului 1978, TCP s-a impartit in TCP si IP, la 12 aprilie 1979, Kevin MacKenzie trimte un email catre MsgGroup in care sugereaza utilizarea anumitor simboluri, de genul -), pentru ca textul sa nu fie prea searbad. Simbolul „-)” vroia sa insemne „limba in barbie”. Problema a fost ca in acel moment nimeni nu a parut interesat de idee, asa ca aceasta a ramas doar in stadiul de proiect. Abia 3 ani mai tarziu, Scott Fahlman (socotit parintele emoticon-urilor) a propus utilizarea simbolurilor :-) si :-( pentru a nu se mai isca discutii interminabile atunci cand cineva posta un text in gluma, iar altii il luau in serios. Fahlman nu avea sa realizeze ce importanta va avea acel mesaj, asa ca nu i-a dat atentia cuvenita, iar acesta s-a pierdut. In cele din urma, dupa mari eforturi, mesajul a fost recuperat. La adresa www-2.cs.cmu.edu/~sef/Orig-Smiley.htm poti sa citesti mesajul original si istoria buclucasa de recuperare a acestuia.
Inceputul anilor 1980 este unul destul de ghinionist, deoarece la data de 27 octombrie sistemul ARPANET este complet blocat de un virus (se pare ca a fost vorba de un accident si nu de intentie), fiind necesare careva zile pana ce sistemul este pus din nou pe picioare. Tot in aceasta perioada au fost initiate doua noi proiecte de retelistica: BITNET (Because It’s Time NETwork) si CSNET (Computer Science NETwork). BITNET a inceput ca o retea cooperativa la Universitatea City din New York, realizand prima conexiune catre Yale. Aceasta a adoptat suita de protocoale IBM RSCS si se baza pe conexiuni directe de linii inchiriate intre participanti. Majoritatea conexiunilor BITNET originale faceau legaturile intre calculatoare IBM performante din centrele universitare. Lucrurile aveau insa sa se schimbe pe masura ce implementarile protocoalelor puneau la dispozitie si alte calculatoare. Un avantaj al acestei retele era faptul ca oferea utlizatorilor servicii unice de genul LISTSERV (o aplicatie software de liste e-mail).
CSNET (Computer Science NETwork) a fost fondata de NSF (National Science Foundation) in primul rand pentru a furniza servicii de retelistica (email in special) universitatilor si grupurilor de cercetare care nu aveau acces la ARPANET. CSNET folosea protocolul Phonenet MMDF, si in premiera a utilizat TCP/IP prin X.25 (protocol de schimb al pachetelor de date) folosindu-se de retele publice.
In 1982 DCA si ARPA stabilesc TCP (Transmission Control Protocol – Protocolul de control al transmisiei) si IP (Internet Protocol) ca suita de protocoale pentru ARPANET, cunoscute ca si TCP/IP. Acest eveniment a dus la o prima definitie a „internetului”, un set de retele interconectate (cele care foloseau TCP/IP), iar „Internet” – „interneturi” TCP/IP conectate intre ele.
Tot in acest an este creat de EUUG (European Unix Users Group), Eunet (European UNIX Network) care furniza servicii de e-mail si USENET (un sistem de mesagerie care foloseste o retea de calculatoare, de obicei Internetul, pentru a transfera mesaje organizate pe diferite teme).
In urmatorii doi ani au avut loc mai multe evenimente importante. Sunt conectate la retea orasul Stuttgart si Korea, iar in acelasi timp sunt realizate conexiuni noi intre Olanda, Suedia, Danemarca si Marea Britanie.
ARPANET avea sa se desparta in ARPANET si MILNET, cea din urma unindu-se cu DDN (Defense Data Network) creata cu un an in urma. Din cele 113 noduri existente, 68 au trecut in proprietatea MILNET.
Apar si statiile „desktop” pe care rula Berkley UNIX (4.2 BSD), acesta incluzand software de retea (la adresa www.daemonnews.org/199903/history.html poti sa gasesti o istorie interesanta a sistemului UNIX, inainte de Berkeley, 1975-1984).
De fapt anii 1980, au fost marcanti pentru explozia calculatoarelor, care aveau sa devina in scurt timp niste lucruri obisnuite in birourile importante, dar nu numai. Furnizarea de calculatoare si programe pentru acestea a devenit cea mai importanta industrie in mai putin de o decada. Astfel, echipamentele de retea erau o afacere profitabila pentru ingineri limitati pana atunci doar la calculatoare „mainframe”. Xerox a fost compania care a sesizat pericolul care vine din partea calculatoarelor, si temandu-se ca nu cumva produsele sale sa nu mai fie cautate (masini de scris, copiatoare), l-a angajat pe Bob Taylor, director la IPTO (Information Processing Techniques Office) in cadrul ARPA in perioada 1965-1969, pentru a construi un centru de cercetare Xerox, in care cele mai luminate minti sa nu faca altceva decat cercetare si dezvoltare in domeniul calculatoarelor si tehnologiei. Astfel a aparut PARC (Palo Alto Research Center), unde au fost recrutati printre altii, Jerry Elkind si Severo Ornstein.
Atmosfera la PARC era deosebita, o multime de tehnicieni si oameni de stiinta lucrand pentru viitorul calculatorului. In curand Xerox avea sa ajunga aproape de talia IBM-ului, aici nascindu-se si proiectul „Alto”, cu motto-ul „Un calculator pe biroul fiecaruia!”.
1984 este anul in care a fost introdus DNS-ul (Domain Name System). Acesta este un serviciu care indica modul in care numele sunt traduse in adrese IP, in acelasi timp controland si livrarea corespunzatoare a e-mailurilor. Daca un calculator nu se poate conecta la DNS, browserul nu va fi capabil sa acceseze situri folosind cuvinte-cheie usor de retinut (la adresa www.ripe.net/ripe/docs/ripe-192.html gasesti o configurare simpla a unui DNS). Acum este depasita si granita celor 1000 de „gazde”. Un an mai tarziu, la data de 15 martie 1985, symbolics.com devine primul domeniu inregistrat, urmand apoi cmu.edu, purdue.edu, rice.edu, berkeley.edu, ucla.edu, rutgers.edu, bbn.com, mit.edu, think.com, css.gov, mitre.org etc.
Canada a realizat in 1985 o mare performanta reusind intr-un an sa interconecteze universitatile din est cu cele din vest.
Un an mai tarziu ia fiinta NSFNET (National Science Foundation Network). Bazata pe modelul primitiv ARPANET care era axat pe o singura infrastructura pentru interconectarea campusurilor, NSFNET s-a concentrat pe o schema in care clientii regionali se conecteaza la backbone-ul NSFNET, iar la acestia se pot conecta alti clienti. NSF a creat 5 supercentre (JVNC@Princeton, PSC@Pittsburgh, SDSC@UCSD, NCSA@UIUC, Theory Center@Cornell) pentru a putea furniza putere de procesare pentru toti clientii. Interconectarea se baza pe un backbone („Fuzzball”) de 56kb/s, ceea ce a permis o explozie de conexiuni, in special din partea universitatilor.
Pentru a ne putea da seama de modul si viteza in care s-a dezvoltat Internetul, este suficient sa precizez ca in 1987 numarul „gazdelor” depaseste 10.000, ceea ce inseamna ca in mai putin de 3 ani, acestea au crescut de 10 ori.
In 1988, cind numarul ajunsese la 60.000 are loc un eveniment mai putin fericit: peste 6.000 de calculatoare au fost infectate cu un vierme de Internet (denumit Morris Worm, dupa numele autorului), blocand aproape in totalitate sistemul.
Francis Litterio povesteste pe pagina sa de Internet, http://world.std.com/~franl/ ce s-a intamplat: „Imi aduc aminte ce s-a intamplat. Obisnuit cu calculatorul, pentru mine fusese un eveniment deosebit, dar in 1988 Internetul era necunoscut chiar si celor mai pretentiosi reporteri, iar WWW-ul (World Wide Web) nu fusese inca inventat. Mi-aduc aminte ca NBC Evening News au dedicat mai putin de 30 de secunde acestui eveniment. Daca un dezastru de acceasi amploare ar avea loc in zilele noastre, presedintele SUA ar tine probabil o conferinta de presa in care sa calmeze populatia…” […] „In seara zilei de 2 noiembrie 1988, un program care se autocopia a fost lansat pe Internet. Programul, un vierme de Internet, <<a invadat>> calculatoare VAX si Sun-3 pe care rula Berkeley UNIX, si s-a folosit de resursele acestora pentru a ataca alte calculatoare. In cateva ore, programul s-a raspandit in intreaga America, infectand sute de mii de calculatoare, majoritatea dintre acestea devenind inactive”. […] „3 noiembrie 1988 este deja cunoscuta ca <<joia neaga>>. Administratorii de sistem din toata tara au lucrat din greu in acea zi si au descoperit ca retelele de calculatoare erau supraincarcate. Daca s-au putut loga si au generat o lista de activitate, au observat mii de procese de tip <<shell>> (interpretori de comenzi). In momentul in care au incercat sa inchida procesele, acestea reapareau cu o viteza si mai mare. Nici macar restartarea calculatoarelor n-a avut nici un efect, deoarece in cateva minute de la repornire, sistemele erau din nou supraincarcate de aceste procese misterioase. De fapt, calculatoarele fusesera invadate de un vierme de Internet. Acesta este un program care se propaga printr-o retea, folosindu-se de resursele unui sistem pentru a-l ataca pe altul. (Virusul, in comparatie cu viermele de Internet, este un program care se insereaza intr-un alt program). Viermele a profitat de gaurile de securitate ale sistemelor pe care rula BSD UNIX 4.2, 4.3 sau SunOS. Aceste gauri i-au permis conectarea la alte calculatoare din retea, trecerea de pasul de autentificare, copierea iar apoi atacul asupra altor sisteme. Supraincarcarea s-a produs din cauza faptului ca viermii se raspandeau in progresie geometrica. Internetul nu fusese atacat atat de puternic pana in acel moment, cu toate ca existasera diverse speculatii ca se pregateste un astfel de atac. Majoritatea administratorilor de sistem nu erau familiari cu conceptul de viermi de Internet, si a durat o perioada pana ce si-au dat seama ce se intampla si ce ar fi de facut”.
Intreaga poveste prezentata detaliat si care merita citita o gasesti la adresa http://world.std.com/~franl/worm.html .
In urma acestui incident, DARPA fondeaza CERT (Computer Emergency Response Team – http://www.cert.org/), un centru de expertiza in securitate pe Internet, organizatie care opereaza si in 2005. Intre timp, backbone-ul NSFNET este upgradat la T1 (1,544 Mbps).
O alta organizatie importanta a fost IANA (Internet Assigned Numbers Authority – www.iana.org). Aceasta poate fi considerata coloana vertebrala a Internetului, fiind responsabila cu administrarea adreselor de Internet, a numelor de domenii si aspectelor legate de protocoale. Locul acesteia a fost luat de ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers), organizatie fondata cativa ani mai tarziu.
O persoana marcanta atat pentru aceasta organizatie, cat si pentru evolutia Internetului, a fost Dr. Jonathan B. Postel. Director al diviziei Computer Networks la ISI (Information Sciences Institute) in cadrul Universitatii Southern Carolina, si director al IANA, Postel a fost rasplatit in 1998 pentru contributia sa la evolutia Internetului cu medalia de argint a ITU (International Telecommunication Union). Pentru o descriere mai detaliata a activitatii acestuia viziteaza adresa www.postel.org/remembrances/iana-pr102098.html.
Fanii mircului vor trebui sa retina anul „de gratie” 1988, fiindca in acest an a fost dezvoltat IRC-ul (Internet Relay Chat), de catre Jarkko Oikarinen. Jarkko povesteste cum a inceput totul pe situl www.irc.org/history_docs/jarkko.html : „[...] Lucram in vara anului 1988 la DIPS (Department of Information Processing Science) la Universitatea din Oulu. Cum nu prea aveam multe de facut (administram serverul Sun al departamentului), m-am apucat sa creez un program de comunicare, care avea ca scop sa faca OuluBox putin mai utilizabil. Scopul era sa transforme stirile USENET in discutii in timp real. Jyrki Kuoppala ( jkp@cs.hut.fi) implementase un program de expediere a mesajelor catre alte calculatoare (rmsg), insa nu avea implementat conceptul de canal, asa ca era utilizat pentru comunicatii de la o persoana la alta…”. In continuare, Jarkko relateaza modul in care IRC-ul s-a raspandit mai intai in Finlanda, iar apoi si in alte zone.
Nu in ultimul rand, 1988 a fost anul in care s-au conectat la NSFNET, Canada, Danemarca, Franta, Islanda, Norvegia si Suedia.
HTML-ul a impresionat dintotdeauna prin simplitate si utilitate.
Dar odata cu evolutia Internetului lucrurile au inceput sa se dezvolte, simplitatea a inceput sa devina prea „simpla”, si utilizatorii au inceput sa simta nevoia de pagini mai dinamice, mai colorate, mai interactive. Cum HTML-ul era destul de limitat din acest punct de vedere, a fost nevoie de intersectarea cu programarea, in speta cu scripting-ul, pentru a da viata paginii .html.
In plus, autorii paginilor au inceput sa urmareasca din ce in ce mai mult un scop, si anume acela de a atrage cat mai multi vizitatori. Cu toate ca acuratetea counter-elor putea fi pusa uneori la indoiala, este clar care sit este mai popular dintre unul cu 10.000 de vizitatori pe saptamana si unul cu 1.000. Crearea de pagini web a inceput sa se asemene unei curse de atragere a vizitatorilor pe o pagina anume. Competitia pentru vizitatori era din ce in ce mai aprinsa. Internetul devenise un fel de TV cu milioane de canale. Iti dai seama ca nu mai puteai atrage vizitatori printr-un text simplu, doua GIF-uri, trei linkuri, doua maquee-uri si poate un formular al carui text proaspat introdus a disparut misterios pe serverul sitului respectiv. Chiar si implementarea DHTML-ului sau a CSS-ului nu mai putea face fata cerintei tot mai mari pentru pagini colorate, dinamice si interactive.
Una dintre cele mai inovative tehnologii web la vremea respectiva a fost abilitatea de a furniza o aplicatie direct in browserul utilizatorului. Aceste mici programe cunoscute sub denumirea de applet-uri realizeaza mici instructiuni pe PC-ul client folosindu-se de actiunile realizate de utilizator cu ajutorul mausului sau a tastaturii. Poti sa inserezi applet-uri in documentul HTML folosind creatiile proprii realizate cu ajutorul limbajului de programare Java, sau sa descarci applet-uri gratuite care se gasesc pe Internet. In timpul executiei, aceste programe pot genera continut dinamic, pot sa interactioneze cu utilizatorul, sa valideze formulare sau chiar sa creeze ferestre si sa ruleze aplicatii independent de paginile HTML. Posibilitatile sunt de fapt nelimitate si tin foarte mult de cunostintele si imaginatia programatorului.
In randurile care urmeaza vei vedea niste exemple si modalitati simple de introducere a continutului executabil (applet-uri si scripturi) in documentul HTML (scrierea si depanarea acestor mici programe nu reprezinta insa subiectul articolului de fata, totusi am sa-ti dau cateva adrese unde vei putea gasi documentatie legata de acest subiect).
Introducerea applet-urilor a reprezentat schimbarea modelului tipic de comunicare web, in care serverele erau cele care efectuau majoritatea actiunilor, browserele nefiind altceva decat niste simple terminale de afisaj. Prin aparitia applet-urilor, tehnologia web s-a indreptat si catre partea clientului distribuindu-i acesteia cateva dintre operatiunile care in mod normal erau realizate de catre server.
Applet-urile reprezinta si un mod de extindere a duratei de viata a unei versiuni de browser, fara a fi nevoie sa treci la o versiune noua, asa cum se intampla cand dezvoltatorii introduc o extensie noua in HTML.
Applet-urile Java – programe extrase de pe server si executate in calculatorul utilizatorului – sunt o submultime din ceea ce in standardul HTML 4.01 se numesc incluziuni (fisierele .wav, .mp3, MPEG).
Eticheta universala cu care poti sa identifici si sa incarci un fisier este <object>. Odata descarcat, standardul HTML dicteaza browserului sa afiseze printr-un mecanism intern sau extern acea incluziune (browserele au integrat soft care sa afiseze GIF-urile si JPEG-urile, insa pentru anumite aplicatii este necesar un plugin special).
Sistemul este destul de simplu: browserul rezerva o portiune de display care poate fi controlata ca pozitionare si marime de catre utilizator, applet-ului ramanandu-i controlul asupra a ceea ce va apare inauntru.
In timpul executarii, applet-ul are acces la un segment limitat al PC-ului utilizatorului. De exemplu, applet-urile au acces la maus si tastatura si pot fi modificate de catre utilizator. In plus, pot sa initieze conexiuni in retea sau sa extraga date de pe alte servere din Internet. Numarul de applet-uri care pot fi plasate intr-un document este variabil; executia lor are loc in paralel si ele pot comunica unele cu celelalte. Daca browserul poate limita accesul la sitemul PC-ului gazda, applet-urile au in schimb control total asupra spatiului virtual din cadrul browserului.
Avantajele pe care le ofera aceste mici programe sunt destul de evidente: interfete mai convingatoare si atragatoare, posibilitatea de a crea seturi unice de meniuri, campuri de text etc. In momentul in care utilizatorul apasa un buton, applet-ul raspunde prin afisarea rezultatului intr-o anumita regiune a paginii, activand un alt program sau incarcand o pagina noua.
Exista totusi si anumite dezavantaje, de aceea este bine sa stii cand trebuie sa folosesti applet-uri si cand nu. Deoarece functionarea unui astfel de program are loc pe calculatorul client, normal ca se vor consuma resurse de procesare, iar in cazul unor programe mai complexe, performanta sistemului poate sa scada considerabil. In mod similar, un applet foloseste si resurse Internet pentru a indeplini sarcina pentru care a fost conceput, dar acest lucru va incetini traficul altor aplicatii. Pe de o parte este adevarat ca aceste programe aduc un plus de culoare unei pagini, dar te asigur ca, pe de alta parte, utilizatorilor care au conexiuni dial-up le va creste incet-incet tensiunea…
Crearea applet-urilor este o sarcina a programatorilor si nu o munca pe care trebuie sa o realizeze autorii HTML. Limbajul care domina de ceva vreme incoace acest segment este Java. Dezvoltat de Sun Mycrosystems, compania californiana din Mountain View, Java este un limbaj de programare orientat pe obiecte, in care clasele pot fi utilizate si reutilizate pentru a crea aplicatii complexe. Situl http://java.sun.com/ este cel mai bun loc unde poti afla multe din secretele acestui limbaj de programare.
In continuare am sa-ti dau o lista de adrese unde poti gasi applet-uri gratuite si multe alte informatii utile legate de acest subiect:
http://javaboutique.internet.com/
www.javapowered.com/werks.html
www.thefreesite.com/Free_Java_JavaScript/
www.freewarejava.com/applets/index.shtml
www.better-homepage.com/java/java-applets.html
In continuare iti prezint codul unui astfel de applet realizat in Java care va afisa o linie orizontala care-si schimba culoarea treptat si in mod repetitiv culoarea:
public class GridHR extends Applet implements Runnable {
int num = 50;
Image offImage;
Graphics offScreen;
Graphics onScreen;
boolean raised = true;
Thread thread;
int red;
int green;
int blue;
int count;
Dimension d;
Color bgColor = new Color(0xFFFFFF);
int rmin = 0×00;
int rmax = 0xFF;
int gmin = 0×00;
int gmax = 0xFF;
int bmin = 0×00;
int bmax = 0xFF;
int minInterval = 10;
int maxInterval = 100;
int gap = 4;
public void init() {
String s = getParameter(”number”);
if (s != null) num = Integer.parseInt(s);
s = getParameter(”bgColor”);
if (s != null) bgColor = new Color(Integer.parseInt(s, 16));
s = getParameter(”red”);
if (s != null) {
StringTokenizer st = new StringTokenizer(s, “,”);
if (st.hasMoreElements()) rmin = Integer.parseInt((String)st.nextElement(), 16);
if (st.hasMoreElements()) rmax = Integer.parseInt((String)st.nextElement(), 16);
}
s = getParameter(”green”);
if (s != null) {
StringTokenizer st = new StringTokenizer(s, “,”);
if (st.hasMoreElements()) gmin = Integer.parseInt((String)st.nextElement(), 16);
if (st.hasMoreElements()) gmax = Integer.parseInt((String)st.nextElement(), 16);
}
s = getParameter(”blue”);
if (s != null) {
StringTokenizer st = new StringTokenizer(s, “,”);
if (st.hasMoreElements()) bmin = Integer.parseInt((String)st.nextElement(), 16);
if (st.hasMoreElements()) bmax = Integer.parseInt((String)st.nextElement(), 16);
}
s = getParameter(”interval”);
if (s != null) {
StringTokenizer st = new StringTokenizer(s, “,”);
if (st.hasMoreElements()) minInterval = Integer.parseInt((String)st.nextElement());
if (st.hasMoreElements()) maxInterval = Integer.parseInt((String)st.nextElement());
}
s = getParameter(”gap”);
if (s != null) {
gap = Integer.parseInt(s);
if (gap < 0) gap = 0;
}
s = getParameter(”raised”);
if (s != null) raised = Boolean.getBoolean(s);
d = size();
offImage = createImage(d.width, d.height);
offScreen = offImage.getGraphics();
onScreen = getGraphics();
int amp = maxInterval – minInterval;
red = (int)(Math.random() * amp) + minInterval;
green = (int)(Math.random() * amp) + minInterval;
blue = (int)(Math.random() * amp) + minInterval;
offScreen.setColor(bgColor);
offScreen.fillRect(0, 0, d.width, d.height);
for (int i = 0; i < num; i++) {
offScreen.setColor(nextColor());
offScreen.fill3DRect(0, 0, d.width / num – gap, d.height, raised);
offScreen.copyArea(0, 0, d.width, d.height, d.width / num, 0);
}
}
public void start() {
if (thread == null) {
thread = new Thread(this);
thread.start();
}
}
public void stop() {
if (thread != null) {
thread.stop();
}
thread = null;
}
public void paint(Graphics g) {
if (offImage != null) {
g.drawImage(offImage, 0, 0, null);
}
}
private Color nextColor() {
count++;
return new Color(
(int)((rmax – rmin) * ((Math.sin(2 * Math.PI * count / red) + 1) / 2) + rmin),
(int)((gmax – gmin) * ((Math.sin(2 * Math.PI * count / green) + 1) / 2) + gmin),
(int)((bmax – bmin) * ((Math.sin(2 * Math.PI * count / blue) + 1) / 2) + bmin));
}
public void run() {
while (true) {
offScreen.copyArea(0, 0, d.width, d.height, d.width / num, 0);
offScreen.setColor(nextColor());
offScreen.fill3DRect(0, 0, d.width / num – gap, d.height, raised);
onScreen.drawImage(offImage, 0, 0, null);
try {
thread.sleep(50);
} catch (InterruptedException e) {
e.printStackTrace();
}
}
}
}
Raspunsul celor de la Microsoft a fost ActiveX, o tehnologie de creare de applet-uri care defineste interactiunea dintre serverele web, clienti si aplicatii Microsoft Office. Pentru mai multe detalii referitoare la aceasta tehnologie consulta pagina www.microsoft.com /com/tech/ActiveX.asp.
Daca pana acum am discutat despre continut executabil care avea in comun faptul ca datele si motoarele de rulare a programelor erau separate de browser si de documentul HTML, este cazul sa trec la JavaScript.
Fata de ce am discutat pana acum, JavaScript este diferit: poti sa presari secvente de cod pe tot parcursul documentului sau poti sa atasezi unei etichete un bloc compact de cod. Indiferent de cum procedezi, nu ai nevoie de date sau programe separate de documnetul HTML. Browserele sunt cele care interpreteaza diferitele instructiuni JavaScript. Ca si in cazul limbajului de programare Java, nu-mi propun aici sa descriu in detaliu limbajul de scripting JavaScript, ci doar sa-i fac o mica prezentare si sa dau unul sau doua exemple simple pe care sa le poti integra imediat in pagina ta web.
Prin intermediul etichetei <script> introduci un cod JavaScript in documentul HTML. Continutul din cadrul etichetelor <script>…</script> este interpretat de browser ca date sau instructiuni JavaScript, din aceasta cauza nu poti plasa cod HTML intre aceste etichete. In cazul in care-ti scapa totusi ceva cod, browserul va afisa un mesaj de eroare.
Poti sa incluzi mai multe taguri <script> intr-un document, fie in cadrul etichetei <head>, fie in interiorul etichetei <body>; oricum browserul executa instructiunile in ordinea in care acestea apar. O modalitate des intalnita in programarea JavaScript este utilizarea unui singur script in interiorul etichetelor <head>…</head> pentru a defini functii comune si variabile universale pentru documentul respectiv, iar ulterior sa apeleze la acestea prin intermediul instructiunilor raspandite pe parcursul documentului.
Scriptul prezentat in continuare iti permite ca atunci cand dai un clic pe o imagine sa ii maresti dimensiunile, respectiv sa o readuci la dimensiunile initiale printr-un alt clic.
<html><head><title>Pagina_WEB</title></head>
<BODY><script>
var nW,nH,oH,oW;
function zoomToggle(iWideSmall,iHighSmall,iWideLarge,iHighLarge,whichImage){
oW=whichImage.style.width;oH=whichImage.style.height;
if((oW==iWideLarge)||(oH==iHighLarge)){
nW=iWideSmall;nH=iHighSmall;}else{
nW=iWideLarge;nH=iHighLarge;}
whichImage.style.width=nW;whichImage.style.height=nH;}
</script><img border=”0″
src=”d:\Images\08.gif”
width=”100″
height=”100″
onclick=”zoomToggle(’100px’,'100px’,'200px’,'200px’,this);”>
<br><img border=”0″
src=”d:\Images\09.gif”
width=”100″ height=”100″
onclick=”zoomToggle(’75px’,'75px’,'200px’,'200px’,this);”>
</body></html>
Urmatorul script il poti utiliza pentru a afisa si alterna automat sau manual blocuri HTML (text sau imagini).
<HEAD>
<style type=”text/css”>
.gallerycontroller{
width: 250px
}
.gallerycontent{
width: 250px;
height: 200px;
border: 1px solid black;
background-color: #DFDFFF;
padding: 3px;
display: block;
}
</style>
<script type=”text/javascript”>
var tickspeed=3000 //ticker speed in miliseconds (2000=2 seconds)
var displaymode=”auto” //displaymode (”auto” or “manual”).
if (document.getElementById){
document.write(’<style type=”text/css”>\n’)
document.write(’.gallerycontent{display:none;}\n’)
document.write(’</style>\n’)
}
var selectedDiv=0
var totalDivs=0
function getElementbyClass(classname){
partscollect=new Array()
var inc=0
var alltags=document.all? document.all.tags(”DIV”) : document.getElementsByTagName(”*”)
for (i=0; i<alltags.length; i++){
if (alltags[i].className==classname)
partscollect[inc++]=alltags[i]
}
}
function contractall(){
var inc=0
while (partscollect[inc]){
partscollect[inc].style.display=”none”
inc++
}
}
function expandone(){
var selectedDivObj=partscollect[selectedDiv]
contractall()
selectedDivObj.style.display=”block”
temp.options[selectedDiv].selected=true
selectedDiv=(selectedDiv<totalDivs-1)? selectedDiv+1 : 0
if (displaymode==”auto”)
autocontrolvar=setTimeout(”expandone()”,tickspeed)
}
function populatemenu(){
temp=document.gallerycontrol.menu
for (m=temp.options.length-1;m>0;m–)
temp.options[m]=null
for (i=0;i<totalDivs;i++){
var thesubject=partscollect[i].getAttribute(”subject”)
thesubject=(thesubject==”" || thesubject==null)? “HTML Content “+(i+1) : thesubject
temp.options[i]=new Option(thesubject,”")
}
temp.options[0].selected=true
}
function manualcontrol(menuobj){
if (displaymode==”manual”){
selectedDiv=menuobj
expandone()
}
}
function preparemode(themode){
displaymode=themode
if (typeof autocontrolvar!=”undefined”)
clearTimeout(autocontrolvar)
if (themode==”auto”){
document.gallerycontrol.menu.disabled=true
autocontrolvar=setTimeout(”expandone()”,tickspeed)
}
else
document.gallerycontrol.menu.disabled=false
}
function startgallery(){
document.getElementById(”controldiv”).style.display=”block”
getElementbyClass(”gallerycontent”)
totalDivs=partscollect.length
populatemenu()
for (i=0; i<document.gallerycontrol.mode.length; i++){
if (document.gallerycontrol.mode[i].checked)
displaymode=document.gallerycontrol.mode[i].value
}
if (displaymode==”auto”)
document.gallerycontrol.menu.disabled=true
expandone()
}
if (window.addEventListener)
window.addEventListener(”load”, startgallery, false)
else if (window.attachEvent)
window.attachEvent(”onload”, startgallery)
else if (document.getElementById)
window.onload=startgallery</script>
</HEAD>
<BODY>
<div class=”gallerycontent” subject=”Ce inseamna HTML?”>
HTML provine de la Hypertext Markup Language, si este limbajul de marcare a hypertextului pe care va trebui sa-l inveti foarte bine daca doresti sa devii un profesionist al web-designului.</div>
<div class=”gallerycontent” subject=”JavaScript”>
JavaScript este un limbaj de scripting (client-side) dezvoltat initial de Netscape pentru a adauga interactivitate si a da putere documentelor web.
</div>
<div class=”gallerycontent” subject=”Java”>
Java este un limbaj de programare orientat pe obiecte in care clasele pot fi utilizate si reutilizate pentru a crea aplicatii variate. Este mult mai complex si, in acelasi timp, mult mai greu de invatat decat JavaScript.
</div>
<div id=”controldiv” style=”display:none” class=”gallerycontroller”>
<form name=”gallerycontrol”>
<select class=”gallerycontroller” size=”3″ name=”menu”
onChange=”manualcontrol(this.options.selectedIndex)”>
<option>Blank form</option>
</select><br>
Auto: <input type=”radio” checked name=”mode” value=”auto” onClick=”preparemode(’auto’)”> Manual: <input type=”radio” name=”mode” value=”manual” onClick=”preparemode(’manual’)”>
</form>
</div></body></html>
Pare putin ciudat, poate pentru unii chiar demodat sa spun „tips & tricks” in HTML, si asta deoarece putini sunt cei care mai folosesc astazi notepad-ul pentru a crea pagini web. Vom vorbi si despre conflictul HTML si editoarele WYSIWYG (sau cum imi place mie sa le spun, „why C why G”), dar asta numai dupa ce iti voi da cateva ponturi pe care le-ai putea utiliza pentru pagina ta.
Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da, si asta chiar si pentru veteranii HTML, este navigare, navigare si iar navigare! In mod normal, in acest articol poate ca iti voi da patru-cinci idei bune, insa pe Internet ai sa gasesti mii si mii de autori HTML care combina si manevreaza tag-urile pentru a crea documente care de care mai spectaculoase.
Cauta o gazda pentru pagina ta, instaleaza-ti mai multe browsere pentru teste (iti recomand Opera, Avant, Mozilla, IE si Netscape) aduna URL-uri, examineaza paginile altora, modul in care sunt aranjate, marimea documentelor, fonturi si culori utilizate etc. Cel mai bine poti sa inveti experimentand!
Pe parcursul celor doua parti prezentate in numerele anterioare am insistat asupra faptului ca ceea ce conteaza mai mult este continutul documentului. Am facut asta deoarece am vorbit despre HTML, iar daca am procedat in acest mod, asta nu inseamna ca prezentarea nu conteaza. Ce este foarte important este sa-ti dai seama care sunt utilizatorii vizati sau ce anume incerci sa transmiti prin pagina respectiva. Layout-ul este foarte important si, cu toate ca putini sunt cei care mai utilizeaza in ziua de azi rezolutii de 800×600 pixeli, este bine sa nu omiti inca aceasta categorie si sa creezi paginile pentru ca acestea sa arate la fel de bine ca la o rezolutie de 1024×768 (chiar 1280×1024). Tot la capitolul documentare intra si faptul de a studia sutele si chiar miile de tutoriale gratuite pe care le gasesti pe Internet, si fii la curent cu ultimele specificatii HTML 4.01 pe care le gasesti pe situl www.w3.org/TR/html401/. HTML 4.01 este intr-o continua dezvoltare, noi specificatii, fixari ale unor bug-uri si imbunatatiri ale etichetelor si atributelor apar la intervale diferite de timp.
Un alt lucru care-ti poate fi de folos este reutilizarea unui tipar (mai simplu sau mai complex), operatie care-ti va usura intr-o anumita masura munca.
Cel mai simplu tipar pe care-l poti reutiliza poate fi urmatorul:
<html>
<head>
<title>Aici schimbi titlul paginii</title>
</head>
<body>
<h3>Titlul din nou (optional)</h3>
Continutul documentului
<address>Este bine sa utilizezi aceasta eticheta, si o pagina care se respecta are aproape tot timpul la subsol informatii despre autor</address>
</body>
</html>
Cele mai utilizate „smecherii” sunt cele in care apelezi la tabele. Si nu ma refer aici la conceperea unor tabele cu margini in care sa introduci diverse statistici, ci pentru a crea layout-uri atractive, altfel imposibil de realizat cu standardul HTML.
Cu toate ca avem la indemana si tag-ul <multicol> poti sa utilizezi tabele pentru a crea un layout pe mai multe coloane.
<table border=0 cellspacing=7>
<tr>
<td>La inceputul mileniului al doilea, cand Epoca Paleoliticului facea loc Epocii de Bronz, triburile tracice de origine indo-europeana se stabileau alaturi de populatia care deja traia in Bazinul Carpato-Balcanic. De pe vremea tracilor, se poate vorbi de un fenomen neintrerupt de creare a poporului roman.
In prima parte a primului mileniu dinainte de Hristos, in zona carpato-dunareano-pontica – care era partea de nord a unei mari suprafete locuite de triburile tracice – un grup al tracilor de nord s-a ndividualizat: s-a creat un mozaic de triburi getice si dacice. Strabo – un geograf si istoric renumit din epoca imparatului Augustus, ne informeaza ca “dacii aveau aceeasi limba ca si getii”. Initial, a fost acelasi popor, singura diferenta dintre daci si geti fiind zona in care locuiau ei: dacii – in mare parte, locuiau in muntii si pe platoul Transilvaniei; getii – in campiile Dunarii.
<td><br>
<td>In antichitate, grecii, care i-au intalnit primii pe geti – au folosit acest nume pentru intreaga populatie de la nordul Dunarii, in timp ce romanii, care i-au intalnit primii pe daci, au extins folosirea acestui nume pentru toate celelalte triburi ce locuiau pe teritoriul de astazi al Romaniei. Dupa cucerirea acestui teritoriu, romanii au creat aici provincia Dacia.
Iata de ce, intregul teritoriu al Romaniei de azi este numit Dacia, in toate sursele de informatie din perioada latina si a Evului Mediu.
Contactul daco-getilor cu lumea greaca a fost usor de facut, prin intermediul coloniilor grecesti create pe teritoriul tarmului Marii Negre al Romaniei de azi: Istros (Histria), fondat in sec. VII inainte de Hristos, Callatis (Mangalia de azi), si Tomis (Constanta de azi);
</table>
In continuare iti prezint un exemplu mai complex in care textul este impartit pe trei coloane si, in plus, avem si o imagine la subsolul ultimelor doua coloane.
<table border=0 cellspacing=7>
<tr>
<th colspan=5><h2>Istoria Romanilor</h2>
<tr valign=top>
<td rowspan=2>Romania este situata in centrul Europei, in partea de nord a Peninsulei Balcanice, si teritoriul sau este marcat de Muntii Carpati, Dunare si Marea Neagra. Avand un climat temperat si un mediu natural diversificat, care este foarte favorabil vietii, teritoriul romanesc a fost locuit inca din cele mai vechi timpuri. Cercetarile facute de arheologii romani la Bugiulesti, Tinutul Valcei, a dus la descoperirea unor relicve umane, datand de la inceputul Paleoliticului Inferior (aprox. 2 milioane de ani inainte de Hristos). Aceste vestigii sunt dintre cele mai vechi din Europa, scotand la iveala perioada in care omul, un humanoid, de fapt, parcurgea, fizic si spiritual, etapele depasirii statutului sau de animal.
<td rowspan=2 width=24><br>
<td >Aceste vestigii sunt dintre cele mai vechi din Europa, scotand la iveala perioada in care omul, un humanoid, de fapt, parcurgea, fizic si spiritual, etapele depasirii statutului sau de animal. O populatie umana mai densa (Omul de Neanderthal), a trait aprox. 100.000 de ani in urma; dar, relativ stabila populatie, nu a fost descoperita decat incepand cu Neoliticul (cu 6000-5000 ani inainte de Hristos).
<td width=24><br>
<td >La un moment dat, populatia de pe teritoriul actualei Romanii, a creat o remarcabila cultura, a carei dovada se regaseste in policromia ceramicii de Cucuteni (comparabile cu ceramica unor alte culturi europene importante, la vremea aceea, din Bazinul Mediteranei de Rasarit si a Orientului Mijlociu), precum si cultura statuetelor Hamangia (Ganditorul de la Hamangia este cunoscut astazi in intreaga lume).
<tr>
<td colspan=3 align=center><img src=”d:\Images\info.jpeg”>
<p>
<i>Ganditorul de la Hamangia (statueta neolitica)</i>
</table>
O problema in cazul acestei solutii o constituie faptul ca browserul nu regleaza automat textul pe coloane, ceea ce poate duce la aparitia altor coloane de aproximativ aceeasi lungime. De aceea va trebui sa experimentezi cu documentul, si sa schimbi manual textul pana cind vei obtine o pagina cu un aspect echilibrat.
Iata in continuare cateva lucruri pe care nu ar trebui sa le faci:
<!–[if !supportLists]–>- <!–[endif]–>pagini fara continut. Exista mii de situri pe Internet care nu contin nimic, si nu ma refer la paginile goale, ci la paginile aglomerate, cu mult text si imagini dar care nu-ti dau nici un motiv de a te reintoarce acolo. Pagina pe care o creezi trebuie sa se axeze sau sa contina cel putin o idee originala sau interesanta.
<!–[if !supportLists]–>- <!–[endif]–>„under construction” – incearca se eviti aceasta sintagma; chiar daca situl nu este momentan ceea ce iti doresti incearca sa nu folosesti aceasta expresie si, in plus, incearca sa apelezi la informatie noua si consistenta.
<!–[if !supportLists]–>- <!–[endif]–>listele de linkuri fara nici o explicatie.
<!–[if !supportLists]–>- <!–[endif]–>nu ingreuna continutul cu imagini si animatii de care te-ai putea lipsi si care „inghit” toata latimea de banda.
Deschidem calculatorul si zilnic ne lovim de email, browser, server, chat, mesagerie instantanee. Toate acestea reunite sub tutela Internetului. Cum a aparut si s-a dezvoltat acest paianjen urias, ce a stat la baza lui, vom vedea in paragrafele urmatoare.
Bineinteles ca aproape toate lucrurile pe care le face omul sunt legate de progres. Iar progresul este in mare masura sinonim cu confortul. Daca stam sa ne gandim ca acum cateva secole era nevoie de cateva saptamani sau poate chiar luni pana se raspandea o stire de la un capat la altul al Pamantului, asa ceva pare de neconceput in ziua de azi, cand poti sa afli instantaneu ce se intampla la zeci de mii de kilometri distanta.
O definitie a Internetului ar suna cam asa: un „mecanism” urias format din zeci de milioane de calculatoare conectate intre ele (prin cabluri sau wireless) prin care orice persoana poate sa aiba acces la informatii, indiferent de pozitia geografica in care se gaseste. Astfel, o persoana din Londra poate sa acceseze – in cateva secunde – informatii care se gasesc pe un server din Tokyo.
Spuneam intr-unul dintre paragrafele anterioare ca nevoia de confort si economisirea timpului au fost si sunt motoarele principale ale evolutiei (tehnologice, sociale, comerciale). Internetul a constituit o revolutie pentru fiecare dintre acesti trei factori. Din punct de vedere tehnologic, lucrurile au explodat in ultimii 10 ani, astfel incat s-a ajuns astazi la schimbarea de date intre doua calculatoare aflate in orase diferite, cu viteze de 101 Gb/s, ceea ce practic inseamna ca ai putea transfera toate datele de pe un hard disc de 250 de GB in 19,8 secunde!
Semnificativ a fost si impactul asupra relatiilor sociale. Accesul mult mai rapid la informatie influenteaza foarte mult generatiile emergente, iar modalitatile de comunicare sunt diverse si extrem de accesibile.
Nu in ultimul rand, Internetul a devenit o baza a comertului, facilitand mult platile si diverse tranzactii.
Insa cum toate acestea trebuie sa fi avut un inceput, am fost curios sa vad de unde a pornit totul, asa ca m-am asezat confortabil in fotoliu, mi-am pus ochelarii pe nas si am inceput sa cercetez…
Cu toate ca ceea ce voi spune acum ar putea suna ciudat si – chiar daca as putea sa fiu acuzat ca exagerez – primul eveniment care a avut o anumita semnificatie in pregatirea terenului a fost cablul trans-Atlantic realizat in 1858. La vremea respectiva evenimentul a fost vazut ca o super-realizare, chiar daca in realitate a fost un esec tehnic, functionand doar pentru cateva zile. 8 ani mai tarziu insa, cablurile instalate aveau sa reziste timp de aproape un secol!
Si am sa mai fac inca o declaratie „incendiara”: probabil ca am putea sa le multumim rusilor pentru Internetul de azi! :) Bineinteles ca e mult spus, insa o legatura chiar exista. In 1957, dupa ce Uniunea Sovietica a lansat la data de 4 octombrie primul satelit artificial, Sputnik, Statele Unite au ripostat infiintand la 7 februarie 1958, in cadrul Departamentului Apararii, ARPA (Advanced Research Projects Agency), agentie responsabila cu cercetarea stiintifica si tehnologica pentru armata. La adresa www.arpa.mil se gaseste situl oficial al organizatiei (acum DARPA – Defense Advanced Research Projects Agency). Aceasta organizatie a strans in jurul ei o multime de persoane foarte capabile, care in mai putin de un an si jumatate au realizat primul satelit american.
Abia peste cativa ani, ARPA a inceput sa se concentreze asupra retelelor si tehnologiei comunicatiilor.
Una dintre cele mai importante persoane care a contribuit la nasterea Internetului, este fara doar si poate Joseph Carl Robnett “Lick” Licklider. Dar inainte de a continua, ar fi oportun sa amintesc si lucrarea lui Leonard Klienrock, „Information Flow in Large Communication Nets”, un text in care este prezentata pentru prima data teoria schimbului de „pachete”. Documentul scanat integral il gasesti la adresa www.lk.cs.ucla.edu/LK/Bib/REPORT/PhD/proposal.html .
Licklider a fost ales in 1962 sa conduca centrul ARPA de cercetare si imbunatatire a utilizarii calculatorului in scopuri militare. Fiind o persoana foarte deschisa si intreprinzatoare, Licklider nu s-a plafonat si a extins contractele din sectorul privat catre universitati, acesta fiind pasul care a dus la infiintarea ARPANET.
Cat timp a fost la DARPA si-a convins succesorii, pe Iavn Sutherland, Bob Taylor si pe Lawrence Roberts de importanta conceptului de retea.
Nu a trecut mult timp pana cand Roberts a pus teoria in practica, asa ca in 1965 impreuna cu Thomas Merrill au conectat doua calculatoare, un TX-2 situat in Massachusetts cu un Q-32 aflat in California prin intermediul unei conexiuni dial-up foarte lente, luand nastere practic prima retea de tip WAN (wide area network). Realizarea a demonstrat ca PC-urile pot functiona foarte bine interconectate, pot sa schimbe date sau sa ruleze programe, insa a mai evidentiat o realitate: necesitatea unei conexiuni mai rapide.
In lucrarea „On Distributed Communications” (1964), un inginer pe nume Paul Baran descrie o arhitectura remarcabila a unei retele de distribuire a pachetelor de date. Reteaua este creata in asa fel incat sa reziste la degradarea unuia dintre componente fara a se pierde comunicatia intre doua puncte. Din moment ce fiecare calculator poate fi conectat la unul sau mai multe computere, s-a presupus ca orice legatura a retelei poate sa se intrerupa, astfel ca nu exista un control sau o administrare centrala.
Arhitectura lui Baran a fost bine pusa la punct, si a fost un punct de baza in a convinge armata ca retelele globale de calculatoare sunt o tehnologie promitatoare. Pentru activitatea si contributia pe care a avut-o la infiintarea si evolutia Internetului, Baran a primit numeroase premii, printre care Medalia IEEE Alexander Graham Bell (distinctie stabilita in 1976 pentru a celebra un centenar de la inventarea telefonului).
Doi ani mai tarziu, in 1966, Roberts a intocmit primul plan ARPANET, urmand ca in 1969 cei de la UCLA (University of California, Los Angeles) sa le propuna celor de la DARPA organizarea centrului „Network Measurement” in cadrul proiectului ARPANET (Advanced Research Project Agency Network). In acest an BBN (Bolt, Beranek and Newman – o firma de consultanta fondata in 1948) a livrat celor de la UCLA un IMP (Interface Message Processor – un router cu o interfata si un soft special) bazat pe Honeywell DDP 516 (minicalculator cu 12K de memorie), pentru a se incerca o interconectare, liniile de 50Kbps prin care s-au realizat legaturile fiind furnizate de AT&T. Acesta a fost conectat la alte doua situri (SRI si UCSB), intr-o retea cu patru noduri.
Nodul 1 – UCLA, nodul 2 – SRI (Stanford Research Institute), nodul 3 – UCSB (University of California Santa Barbara) si nodul 4 – UA (University of Utah).
Planul era intr-adevar maret pentru acea perioada: un profesor de la universitatea din California impreuna cu un grup de studenti au incercat sa se logheze in calculatorul Universitatii din Stanford si sa trimita cateva date catre acesta. Lucrurile au luat o turnura neasteptata insa. Pe data de 29 octombrie, in momentul in care au incercat sa scrie „login” pentru a vedea daca literele sunt afisate pe monitorul aflat la distanta, cand au ajuns la litera G, sistemul s-a blocat :). Oricum, pana si faptul ca primele doua litere aparusera, era deja o adevarata realizare.
Inceputul anilor 1970 a insemnat accelerarea procesului de dezvoltare, V.G. Cerf, C.S. Carr si S. Crocker publicand lucrarea „HOST-HOST Communication Protocol in the ARPA Network”, iar gazdele ARPANET incep sa foloseasca NCP (Network Control Protocol) primul protocol „host-to-host”.
In anul urmator existau deja 15 noduri (23 de gazde): UCLA, SRI, UCSB, Univ of Utah, BBN, MIT, RAND, SDC, Harvard, Lincoln Lab, Stanford, UIU(C), CWRU, CMU, NASA/Ames.
La inceputul toamnei BBN a inceput sa livreze IMP-uri folosind Honeywell 316 (mai ieftin decat predecesorul sau). Din cauza faptului ca IMP-urile erau limitate la 4 conexiuni, BBN a dezvoltat un IMP care suporta pana la 64 de terminale.
Acest an este unul de referinta, deoarece Ray Tomlinson – angajat al BBN – inventeaza programul de email ce avea ca scop expedierea de mesaje intr-o retea. De fapt emailul a fost o combinatie intre SENDMSG si CPYNET (un program experimental de transfer de fisiere). Tomlinson a modificat programul pentru ARPANET, ajungand un adevarat succes. Tot in aceasta perioada a fost ales si simbolul „@” (at) pentru a conecta numele utilizatorului cu numele gazdei, adresare ce a ramas neschimbata pana in ziua de azi.
Anul 1973 a fost de asemenea unul important, deoarece au avut loc mai multe evenimente semnificative :
- s-a realizat prima conexiune internationala la ARPANET (cu UCL – University College of London).
- apare in lucrarea de doctorat a lui Bob Metcalfe conceptul Ethernet.
- intr-o publicatie aparuta in luna martie, se precizeaza ca numarul de utilizatori ai ARPANET-ului depaseste 2000, iar 75% din trafic este „acaparat” de email.
Plimbandu-mi ochii prin ultimele editii online ale unor ziare cu greutate, ajung la concluzia ca se poarta o mare politica de dezinformare, nu se respecta deontologia si se umbla dupa titluri cat mai comerciale. Aici nu e doar vina ziarelor.
Sa luam un exemplu concret, “Hackerul aradean Victor Faur”, si sa analizam situatia pe toate partile.
Unele ziare spun ca el are 22 de ani, altele spun ca are 26. Cum poate sa imbatraneasca sau sa intinereasca 4 ani intr-o zi?
I se atribuie termenul de “hacker”, dar editorii nu cunosc semnificatia termenului. In cel mai bun caz se poate spune ca “SirVic” e un cracker (http://en.wikipedia.org/wiki/Cracker ). Hacker in cea mai simpla definitie (http://en.wikipedia.org/wiki/Hacker ) e un cuvant care se refera la un programator foarte bun sau la un expert in securitate, care testeaza sistemele de eventualele vulnerabilitati pe care le-ar putea avea, fara a le afecta functionarea.
Victor Faur era seful “Echipei Palariei Albe” – o traducere foarte libera a termenului “Whitehat”, total neprofesionista in acest context (http://en.wikipedia.org/wiki/Whitehat ). De fapt se refera la un hacker cu etica, care tot simplu spus “repara un sistem vulnerabil”, fapt pozitiv, de altfel.
Articolele sunt total nedocumentate. Folosindu-te de Google ai putea scrie ceva mult mai aproape de adevar, cum ar fi: “Faur e doar un scriptkiddie (http://en.wikipedia.org/wiki/Script_kiddie ). El isi instala un Psybnc (http://en.wikipedia.org/wiki/Bounce_%28network%29#IRC_use ) – nu servere de chat – si se conecta prin el la retele de IRC, frecventate de multi copii fara o ocupatie mai buna, “ca sa se dea valabil”. Faur nu avea intentia sa le spuna celor de la NASA de vulnerabilitatile sistemelor lor, ci se folosea de ele in scop personal, fara a scoate vreun profit. O facea doar ca sa para mai smecher decat ceilalti. Unele servere, care aveau o conectiune mai buna la Internet, erau folosite pentru atacuri DDOS (http://en.wikipedia.org/wiki/Denial_of_service ) impotriva celor de pe IRC. Celor care nu erau de acord cu el in anumite privinte “le pica netul”. Faur are cunostinte limitate de Linux, nicidecum sa poata accesa de unul singur, fara programe facute de adevarati crackeri, vreun server.
Alte chestii care nu le inteleg:
Pentru ce anume risca 54 de ani de inchisoare? Nu a omorat pe nimeni!
Se afirma ca ar fi produs pagube de 1.3 miliarde de dolari, dupa spusele NASA. Din cate stim nu le-a dat foc la sediu ca sa provoace atatea pagube.
Pana la urma de ce era accesibila prin Internet o chestie atat de importanta?
Tot din ziare: “Tehnicienii americani au fost nevoiti sa comunice manual cu navetele din spatiu.” – adica au folosit “semnalizarea prin fum”, ca indienii?!… sau au emis semnale luminoase cu lanterna, in limbaj Morse?!
Faur nu e nicidecum un Whitehat. Nu spun ca fapta lui Faur e laudabila, dar din cauza unei legislatii stricte pentru asemenea cazuri (care a aparut tarziu in Romania si care in prezent nu se prea aplica), multi copii comit ilegalitati online din joaca, fara a sti implicatiile actiunilor lor. Sunt pur si simplu victime aproape inconstiente ale subrezeniei sistemului.
Pasionatii calatoriilor virtuale, dar nu numai acestia, au intalnit cu siguranta termenul Internet2. Subiectul insa nu este suficient de mediatizat, cel putin la noi in tara, si asta deoarece ideea, infrastructura si conditiile din Romania nu ne indeamna sa ne concentram atentia asupra acestei teme. O putem face insa macar la nivel teoretic, pentru a vedea ce este realitate si ce este fictiune…
O simpla definitie
In cateva cuvinte, as putea spune ca Internet2 este „o initiativa” non-profit, condusa de peste 200 de universitati din Statele Unite, care are in vedere dezvoltarea de aplicatii si tehnologii de retea avansate, cu scopul de a accelera modernizarea Internetului.
In afara de universitati, mai sunt implicati alti giganti, companii (Microsoft, IBM, CISCO, SUN etc.) organizatii, precum si guvernul american (laboratoare de cercetare).
Nu este omis nici aspectul „international”, existand peste 30 de parteneri din afara granitelor SUA.
Trecand de la aceasta definitie pur-teoretica la aspectul mai practic, trebuie spus ca Internet2 nu este o retea fizica separata si, cu toate ca ar fi bine, aceasta retea nu va inlocui Internetul cu care suntem deja atat de obisnuiti. Ideea a fost ca pe platforma existenta prin colaborarea universitatilor, institutiilor si companiilor sa se accelereze procesul de dezvoltare a noi tehnologii si aplicatii.
Tendinte
Este interesant de vazut in ce masura vor fi avantajati utilizatorii casnici de facilitatile pe care le ofera sau le va oferi Internet2. La inceputuri, Internetul avea mii de utilizatori, si era axat pe interconectare intre super-calculatoare, acces de la distanta, transfer de fisiere. Astazi exista sute de milioane de utilizatori, iar „atractiile” principale sunt e-mailul, chatul, transmisii video de calitate scazuta si tehnologii gen P2P sau VoIP.
Nu este greu de prevazut ce ne asteapta in viitor: cresterea numarului de utilizatori si a dispozitivelor dedicate, convergenta aplicatiilor multimedia, si ma refer aici la chat, telefonie, video-conferinta sau HDTV (high-definition television).
Insa, cum vom beneficia noi, „end-userii” de aceste minunatii? Imagineaza-ti doar ca stai in fata calculatorului si arzi de nerabdare sa vizionezi o prezentare video, care insa are peste 1GB, iar la conexiunea ta de 512Kb/s, ar fi nevoie de peste 4 ore pentru a o descarca. Ei, aceasta nu va mai fi o problema, prin Internet2 procesul de descarcare nu va dura mai mult de 2-3 minute! Asta da economie de timp, nu?
In ciuda faptului ca Internet2 nu este accesibil publicului larg, deja a devenit celebra intamplarea cu RIAA si studentii care au fost acuzati de distribuirea ilegala a unor filme si muzica prin intermediul acestei retele. Experimentele efectuate au demonstrat ca o copie a DVD-ului cu filmul „ The Matrix” poate fi descarcata in aproximativ 30 de secunde, proces care pe Internet la o conexiune medie ar putea dura lejer 15-20 de ore.
Pare incredibil dar prin Internet2 se ating viteze de transfer de 20.000 de ori mai mari decat printr-o conexiune traditionala dial-up! Mai mult, streaming in calitate DVD fara intreruperi, videoconferinta si sunet clar precum „cristalul”, biblioteci digitale si laboratoare virtuale, toate aceste vor trece de la statutul de „deziderat” la cel de „rutina”. Insa cum ideile nu se puteau materializa cu mijloacele existente, ceva nou trebuia creat.
Daca pot sa spun asa, „scheletul” este acelasi: servere, switch-uri, routere si calculatoare interconectate.
La Internetul „traditional” ca sa spun asa, poate sa aiba acces aproape oricine, pe cand accesul la Internet2 este restrictionat, iar scheletul este alcatuit in totalitate din cabluri de fibra optica de mare capacitate, care furnizeaza transferuri rapide (peste 10Gb/s) si fara intreruperi cum se intampla adesea pe Internet. Si daca tot am ajuns aici, trebuie sa spun ca „Abilene” este cuvantul „de baza”. Mai exact, reteaua Abilene care este coloana vertebrala a Internet2 din SUA.
Aceasta retea suporta dezvoltarea de aplicatii avansate precum biblioteci digitale, laboratoare virtuale, invatamant de la distanta etc. Abilene a fost creata de catre comunitatea Internet2, si conecteaza asa-numitele gigaPoPs (Regional Network Aggregation Points) pentru a furniza membrilor servicii avansate de retelistica.
Proiectul a fost anuntat la data de 14 aprilie 1998 de catre vice-presedintele SUA, la acea vreme, Al Gore (http://mail.canarie.ca/MLISTS/news/1011.html), iar finalizarea retelei care furniza un transfer al datelor de pana la 2,5 Gb/s a avut loc la sfarsitul anului 1999.
A urmat in anul 2003 un upgrade, astfel ca reteaua include acum capabilitati IPv6 (Internet Protocol versiunea 6) si ofera transfer de date de peste 10Gb/s. Este interesant ca reteaua a fost botezata dupa numele unui cap de linie feroviar din Abilene, Kansas (anii 1860), la vremea respectiva un proiect foarte ambitios.
Sistemul este acelasi, serverele stocheaza informatia si proceseaza cererile pentru pagini Web, routerele ghideaza informatia, switch-urile directeaza traficul de semnal optic sau electronic insa, dupa cum am vazut mai inainte, ce face ca Internet2 sa fie diferit, este numarul redus de utilizatori si conexiunile de viteza net superioara.
De ce universitatile?
Aceasta este o intrebare pe care probabil si-o pun multi dintre voi: de ce „conduc” universitatile Internet2? Raspunsul nu este foarte dificil, universitatile fiind acele institutii unde se gasesc toate instrumentele necesare intretinerii si dezvoltarii acestui proiect.
Colaborarea dintre echipamentul hardware profesional, cercetatori, profesori si studenti a fost baza care nu era disponibila pe Internet. Adica servere si calculatoare performante, profesorii care predau si studentii care invata sunt o suma care satisface si netezeste calea catre Internetul viitorului. Aici se gasesc si resursele materiale necesare, insa se pare ca acestea nu sunt suficiente, de aceea exista si sponsori precum „Ford”, „Hewlett-Packard”, „Radvision”, „Tandberg” etc.
Cine se conecteaza la Internet2?
Evident ca universitatile, organizatiile si cei care au acces la aceasta retea, insa presupun ca ai posibilitatea de a vizita o universitate din SUA, despre care nu stii daca are sau nu acces la Internet2. Poti afla acest lucru foarte usor, folosind un applet Java pe care il poti gasi la adresa http://detective.internet2.edu/applet/index.html. Am incercat si eu sa vad daca nu cumva sunt conectat la Internet2 (poate mi-a conectat cineva PC-ul in lipsa mea J), dar bineinteles ca nu am avut parte de un asemenea favor…
Nu exista browsere speciale, organizatiile sau institutiile care doresc sa se conecteze trebuie sa aiba un scop precis (in primul rand de cercetare), sa plateasca o anumita taxa si, bineinteles, sa intruneasca cerintele tehnice minime pentru a nu incetini reteaua per ansamblu.
Aspecte tehnice
DVI, sau Digital Video Initiative este segmentul in care se poate profita cel mai bine de puterea si viteza retelei Internet2. Participantii si utilizatorii vor beneficia din plin de videoconferinta, tutoriale video, lectii, accesul de la distanta al unor instrumente etc.
VRVS (Virtual Rooms Videoconferencing System) un serviciu mondial de videoconferinta, prielnic cercetarii si colaborarii. VRVS foloseste infrastructura Internet2 pentru a-si dezvolta propriul sistem bazat pe Web, care include gazde din peste 50 de tari care ruleaza softul VRVS.
Implementat in anul 1997, sistemul este intr-o continua dezvoltare, proces care se realizeaza prin implementarea tehnologiilor video digitale, integrarea standardului H.323 ITU (un protocol pentru transmisie de voce prin Internet – VoIP, care furnizeaza suplimentar si un mecanism pentru comunicare video si schimb de date in combinatie cu standardele seriei ITU-T T.120), videoconferinta, QoS (Quality of Service) – www.vrvs.org.
Iar daca tot am pomenit de QoS, trebuie sa precizez ca acesta este un sistem care sa garanteze calitatea serviciului (de unde si numele QoS). In ciuda tuturor eforturilor care se fac, calitatea serviciilor nu este sigura, iar din aceasta cauza multe aplicatii avansate nu pot fi viabile fara o astfel de garantie. Routerele trateaza pachetele de date in acelasi fel, astfel ca in momentul in care apare o problema, pachetele sunt refuzate fara nici o discriminare. In Internet2 insa routerele vor furniza garantii QoS. Aceasta inseamna ca va avea prioritate traficul aplicatiilor avansate. Ce se va intampla insa cu aplicatiile traditionale (email, chat)? Probabil ca se vor face eforturi de mentinere si chiar de imbunatatire a serviciilor, insa este clar ca aplicatiile avansate vor fi pe primul plan.
Sistemul va fi simplu: aplicatiilor avansate le va fi permis sa-si marcheze pachetele, iar pachetele de date marcate vor fi trimise primele tot timpul si nu vor fi refuzate in cazul in care apar probleme.
Cei interesati pot gasi mai multe informatii despre DVI la adresa www.internet2.edu/resources/Digital_Video.htm.
Eterna problema, pirateria…
Incidentul cu studentii din campusul universitar acuzati de paratajarea ilegala a unor piese muzicale prin intermediul sitului www.i2hub.com, i-a determinat pe reprezentantii RIAA sa-si ciuleasca urechile si sa simta in ceafa adierea unei alte amenintari de proportii: Internet2.
Era evident ca punerea bazelor unei astfel retele nu avea sa serveasca doar unor scopuri nobile, cum ar fi cercetarea de exemplu.
Cat de serioasa este aceasta amenintare pentru industria muzicala si pentru cea a filmului? As putea spune ca in ciuda aparentelor, nu este una semnificatica. Vitezele de transfer sunt mai mult teoretice si, fata de Internet, Internet2 este o retea mult mai restransa si mai supravegheata, astfel ca administratorii pot sa controleze sau sa limiteze traficul de date. Mai mult de atat, majoritatea calculatoarelor nu dispund de hardware-ul necesar pentru a face fata vitezelor oferite de Internet2.
Totusi aceasta nu inseamna ca RIAA se poate relaxa bazandu-se doar pe aspectele teoretice sau pe cinstea oamenilor… Probabil ca intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat companiile de cablu vor oferi viteze apropiate de ceea ce inseamna astazi Internet2. Iar producatorii de hardware vor avea cu siguranta grija sa tina pasul cu ceea ce se intampla pe piata transferurilor de date prin Internet si, involuntar, sa favorizeze pirateria software. Si, vorba romanului, noi conflicte, procese, „aceeasi Marie cu alta palarie”…
Concluzie
Nu cred si, de fapt, Internet2 nu a fost conceput pentru a inlocui Internetul pe care-l cunoastem cu totii. Dupa cum spunea cineva, e mai mult o plaja sau un restaurant select cu un colectiv restrans de membri, sau ca sa fac o alta comparatie, un Windows curat, proaspat-instalat… Si, probabil ca atat timp cat nu vor fi instalate programe noi in el (acceptarea altor membri), acesta va ramane impecabil. Oricum, chiar daca nu vom pune mana pe o invitatie la acest restaurant select, putem cel putin sa speram ca vom beneficia intr-un alt mod de bunatatile care se prepara acolo!
Loading ...