MyCOMPUTER

De curand am avut ocazia sa vad Spider-Man 3 in format Blu-ray la rezolutia 1080i pe ecran cu plasma PANASONIC de 106 cm. Filmul in formatul Blu-ray a rulat de pe o consola PS3, iar calitatea lui comparativa cu un DVD se percepe la imagine cat si la sunet. Detaliile imaginiilor video pe care ni le faciliteaza un film rulat de pe un disc Blu-ray + player Blu-ray, sunt mai reale decat poate percepe ochiul uman in realitate. Adica, spre exemplu chipul actorului principal din Spider-Man 3 era afisat pe ecran cu o perfectiune la care in realitatea de zi cu zi ochiul uman ar avea nevoie de cateva lupe in plus. Practic, sa spun asa, filmele in format Blu-ray iti permit sa observi o persoana sau un obiect la detalii pe care in mod normal fara o lupa nu le-ai putea observa. Filmele Blu-ray au tendinta sa atinga perfectiunea. Parerea mea subiectiva – este ca actorii principali din Spider-Man 3 sunt mai frumosi daca le vizionezi filmul de pe un disc DVD decat de pe unul Blu-ray. Vizionarea filmului mi-a dat posibilitatea, spre exemplu: sa va mai bine chipul actorilor din Spider-Man 3, unde am avut posibilitatea sa constat mai multe defecte decat ma asteptam, de aceea consider ca vizionarea unui film in format DVD ascunde mai bine defectele, iar Blu-ray le aduce la suprafata. Sigur, aspecutul legat de frumusete este doar o opinie, care depinde mult si de gusturi. Pe de alta parte sunetul oferit de inregistrare Blu-ray este mult mai precis, iar fidelitatea se observa imediat chiar daca dispui de o pereche de boxe ieftine. Nu pot sa spun cu siguranta, pentru ca nu am verificat, “dar cred ca sunetul pe acest Blu-ray a fost inregistrat in formatul super-audio Sony”. Daca ne aducem aminte, trecerea de la casetele audio la CD-uri a adus o imbunatatire a sunetului pentru multi dintre noi impresionanta, mai ales la acea vreme. Insa, trecerea de la CD-ul audio la Blu-Ray nu este la fel de impresionanta, insa pot sa va asigur ca este mai precisa si fidelitatea sunetului este garantata. Voi reveni pe viitor cu mai multe detalii.

Adobe Premiere este unul dintre cele mai cunoscute programe de editare video din lume. El ofera o gama larga de functii care vor satisface, in mare parte, atat cerintele utilizatorilor medii, cat si a celor avansati. El nu presupune posesia unui vast bagaj de cunostinte din domeniul editarii video pentru a putea fi folosit, dar nu cade nici in cealalta extrema – modul de lucru nu este atat de intuitiv, incat sa fie extrem de usor de folosit.
Sa vedem pentru inceput cum este structurata interfata programului.
Lansarea in executie aduce intotdeauna fereastra pentru setarea caracteristicilor proiectului. Ea ne ofera o colectie standardizata de optiuni denumite “preset”-uri, caracteristica diverselor formate video. Alegerea urmeaza a fi facuta in functie de necesitatile fiecaruia. Pasul urmator va afisa interfata programului. Ea este structurata in 3 parti denumite: “Project”, “Monitor” si „Timeline”. Ele vor controla fluxul de lucru in felul urmator:
-    in fereastra [Project] importam si gestionam fisierele cu care vom lucra
-    in [Timeline] – bara de montaj – pozitionam secventele video din compozitia noastra si efectuam modificari asupra lor
-    rezultatul il vizualizam in [Monitor]

Editare video cu Premiere in 7 pasi:

1)    Integrarea fisierelor sursa in program

În fereastra [Project] vom incarca toate documentele (secventele video, sunetele imaginile) pe care le vom folosi in proiect. Fereastra ne ofera informatii despre marimea sau rezolutia fisierelor. Vizualizarea lor este posibila chiar inainte de includerea in bara de montaj, intr-o fereastra mica situata in coltul din stanga sus.
Fereastra [Project] contine doar scurtaturi – trimiteri catre fisierele propriu-zise, la stergerea acestora de aici, cele sursa ramanand in continuare pe disc. Adaugam un nou element prin clic-dreapta pe suprafata frerestrei si selectarea comenzii [Import]. Mai exista o alta metoda de importare a secventelor video in program, prin capturarea lor direct de pe camera video sau prin intermediul altor dispozitive conectate PC-ului. Pentru aceasta situatie avem un modul  special accesibil din [File] – [Capture].

2)    Asamblarea secventei in bara de montaj

Fereastra [Timeline] poate fi considerata nucleul editarii video. Folosind mausul poti aduce aici prin drag&drop secventele video, audio sau imaginile pe care le-ai importat in program prin fereastra “Project”. Bara de montaj este impartita in doua zone: in partea superioara sunt dispuse secventele video, iar in cea de jos secventele audio. La randul lor, fiecare dintre aceste parti este formata din 3 piste (numarul lor poate fi modificat oricand). Pistele au rolul de straturi in compozitia noastra, putem suprapune text, imagini sau chiar intregi secvente video. Prin drag&drop, pe aceste piste ne vom asambla clipul. Adaugam sau stergem piste din partea stanga a ferestrei [Timeline]. Aici avem dispuse numele fiecareia (Video1, Video2…), daca efectuam un clic-dreapta asupra lui il putem redenumi sterge sau adauga o pista noua. Taierea partilor nedorite din clipurile sursa se face in numai doi pasi: pozitionarea cursorului la cadrul dorit si alegerea comenzii [Razor at Current Time Indicator], din meniul [Sequence].

3)    Modificarea sunetului

Bara de montaj cuprinde pistele audio in partea inferioara. Dupa plasarea unei secvente video in bara de montaj sunetul caracteristic acesteia va fi plasat automat sub componenta video decare depinde. Atat partea video, cat si cea audio la inceput sunt legate – sunt dependente una de alta. Mutarea partii video aduce inplicit mutarea partii audio. Înlaturarea dependentei are loc din meniul [Clip] – [Unlink Audio and Video]. Dupa aplicarea comenzii ele vor deveni independente una de cealalta, iar ca urmare sunetul poate fi inlocuit sau mutat. Fircarei piste audio din fereastra “Timeline” ii corespunde una din mixerul audio. Mixerul este accesibil din modulul special de editare a sunetului – [Window] – [Workspace] – [Audio]. De aici vom putea efectua modificari si aplica efecte asupra pãrþii audio. Mixerul audio poate fi folosit chiar si pentru inregistrare.

4)    Aplicarea tranzitiilor intre scene

Pentru a nu avea treceri subite de la o scena la alta, va trebui sa plasam intre ele zone de tranzitie. Numarul de tranzitii dintr-un clip scurt poate fi destul de mare, in functie de numarul de secvente sursa pe care le-am folosit. El se poate ridica de la cateva zeci si poate ajunge pana la cateva sute, pentru o secventa video de cateva minute. Toate efectele de tranzitie pe care le putem aplica sunt vizibile in fereastra [Project], in tabul [Effects], categoria [Video Transitions]. Pentru a aplica o tranzitie selecteaza-i denumirea din aceasta fereastra, si trage si arunca (drag and drop) numele la sfarsitul, inceputul, sau intre doua secvente video consecutive. Fiecare dintre efectele aplicate poate fi modificat in fereastra [Effects Control] accesibila si din meniul [Window] – [Effects Control] sau vizibila ca al doilea tab al ferestrei [Monitor]. Programul ofera posibilitatea de a previzualiza orice tranzitie in aceasta fereastra. Aici poti modifica durata fiecareia si punctul de pornire (in raport cu inceputul sau sfarsitul secventei).

5)    Aplicarea si modificarea efectelor

Programul incorporeaza o multime de efecte video care afecteaza atat calitatea, cat si pozitionarea imaginii. Din meniul [Window] – [Workspace] – [Effects] vom patrunde in modul optimizat pentru aplicarea si modificarea efectelor. Orice tranzitie aplicata din fereastra [Effects] poate fi selectata ulterior pentru a-i ajusta caracteristicile in fereastra [Effects Control]. Aici putem modifica pozitia, opacitatea, volumul, culorile, durata sau alte caracteristici ale efectelor pe care le-am aplicat.

6)    Definirea titlurilor

Dupa aranjarea secventelor si plasarea tranzitiilor vom trece la definirea titlurilor si laintegrarea textului care va aparea de-a lungul secventei. Aceste titluri pot fi utile in special la identificarea persoanelor care iau parte la interviuri, pentru afisarea perioadelor de timp in care are loc actiunea, a genericului, a siglelor si a tuturor elementelor mici care pot aparea pe ecran. Poti defini un nou titlu din meniul [File] – [New] – [Title] sau apasand tasta [F9]. De aici poti accesa un numar mare de titluri predefinite din sectiunea [Templates]. Dupa selectarea uneltei de tiparire a textului din partea stanga poti selecta fontul dorit si modifica toate caracteristicile textului. Poti defini culoarea, sau poti aplica un contur textului pentru a-i creste lizibilitatea. Avem posibilitatea de a folosi stilurile predefinite pentru a modifica aspectul general sau putem desena anumite figuri folosind uneltele din partea stanga a ferestrei.

7)    Finalizarea compozitiei
Oricat de interesant ar fi continutul, daca totul este randat la o calitate slaba isi va pierde farmecul. Este important sa nu incurcam meniul de salvare a proiectului [File] – [Save As...] cu cel de exportare a clipului final. Daca salvam din acest meniu, programul va stoca pe disc fisierul cu proiectul pe care l-am realizat (calea catre toate secventele video folosite ca surse si modificarile care au intervenit asupra lor) si nu vom obtine un clip ca rezultat. Pentru a obtine o secventa video trebuie sa folosim meniul [File] – [Export]. De aici poti exporta toata secventa video, un cadru sau doar partea audio. Ea este unul dintre cei mai complicati pasi parcursi la editarea video. Motivul este numarul mare de formate si codecuri care afecteaza radical modul in care arata secventa video finala, spatiul ocupat pe disc si dispozitivele cu care poate fi redata. Dar, datorita complexitatii subiectului, despre el voi vorbi intr-un alt articol.

Concluzie

Am acoperit in aceste cateva randuri principalii pasi parcursi la editarea video: achizitionarea materialelor sursa, asamblarea secventelor video, modificarea sunetului, aplicarea tranzitiilor, a efectelor, definirea titlurilor si randarea finala. Am incercat sa fiu cat mai scurt pentru ca sa formez o idee clara despre tot procesul de editare video. Oricum multe probleme vor aparea pe parcurs, dar cu persistenta si interes ele pot fi depasite.

Virtual Dub este un utilitar pentru capturarea secventelor video, editarea lor si conversia intre diferite modalitati de compresie. El este disponibil pentru sistemele de operare Windows 95, 98, ME, NT4, 2000 sau XP, sub licenta GPL. Editarea care este posibila se rezuma la inlocuirea sunetului, aplicarea diferitelor filtre pentru schimbarea aspectului general al secventei, modificarea rezolutiei, taierea anumitor parti, sau modificarea numarului de cadrevizibile pe secunda.
Unul dintre marile lui avantaje, este viteza. Atat cea de rulare, cat si de procesare (datorita modului in care a fost programat). De exemplu, putem compara cum pe acelasi sistem programul Adobe Premiere porneste in aproximativ 30 de secunde, iar Virtual Dub se initializeaza doar in 1-2 secunde. Dar sa nu uitam, ca Premiere face aproximativ tot ceea ce poate Virtual Dub, dar invers nu. Daca vom avea de asamblat un film din foarte multe secvente, va trebui sa definim tranzitii intre scene, sa integram text sau alte operatii destul de pretentioase, cu Virtual Dub nu vom putea. Daca tot suntem la partile negative, va voi avertiza chiar de la inceput ca daca nu esti un familiar cu editarea video de baza, la inceput vei gasi interfata programului destul de confuza. Iar daca te integrezi in grupul utilizatorilor care ar dori sa stie mai multe despre editarea video, dar nu are la dispozitie timpul necesar pentru rasfoirea forumurilor de specialitate si a documentatiilor, programul nu va fi pe gustul tau (in acest caz alege Ulead Video Studio, care costa putin, si este extrem de usor de folosit). Virtual Dub nu are butonase ale caror functii se explica singure, nu are foarfeci, iconuri frumos desenate sau functii optimizate pentru a ne oferi un flux de lucru cat mai intuitiv. O serie de comenzi inghesuite in cateva meniuri este tot ce primim, dar cu putina munca si ambitie vom descoperi o unealta care ne ofera foarte multe posibilitati, la un pret imbatabil.

Formate de fisiere

Informatia in format digital se raspandeste uimitor de repede si in extrem de multe formate. Din acest motiv este important sa discutam la inceput atat formatele care pot fi preluate de program, cat si cele in care ne poate fi oferit materialul video final. Programul Virtual Dub este conceput in special pentru procesarea fisierelor in format AVI (Audio Video Interlaced). Acest format este un „container” pentru informatia audio-video. Datele care sunt continutul acestui container, la randul lor pot fi structurate si compresate folosind unul dintre numerosii algoritmi de compresie, denumiti ”codec”-uri. Altfel spus, fisierele AVI arata la fel din exterior, dar in interior ele pot fi diferite. De exemplu, un fisier AVI poate avea o compresie video DivX si audio WMA, iar altul o compresie video Indeo si una audio PCM. Atat timp cat algoritmii de compresie/decompresie sunt instalati in sistem, cu un program de redare a fisierelor AVI vom putea vizualiza ambele secvente video. Programul Virtual Dub poate citi multe formate de fisiere (le poti observa chiar din meniul [File] – [Open Video File]), dar la sfarsit, dupa utilizarea lui putem obtine doar fisiere cu extensia .avi, dependente de unul dintre codec-urile instalate in sistem. Codec-urile au fost introduse in special pentru a optimiza raportul dintre spatiul ocupat pe disc si calitatea secventei video. Acum am ajuns la unul dintre cele mai importante scopuri pentru care este folosit programul Virtual Dub: schimbarea codec-urilor cu care sunt compresate secventele video. Vom discuta acest proces, imediat dupa parcurgerea interfetei programului!

Interfata programului

La inceput suntem intampinati doar de meniul principal si o de fereastra goala. Dupa incarcarea unei secvente video avem afisate doua panouri dreptunghiulare care reprezinta marea parte a interfetei programului. Cel din stanga reprezinta secventa video initiala, iar cel din dreapta secventa video finala (cu filtrele aplicate). In partea inferioara avem butoanele de control a redarii si bara de pozitionare in timp a secventei video. Fiecarei pozitii de pe aceasta bara ii corespunde un cadru din secventa video, si poate fi modificata prin ”drag&drop”. Daca secventa video este formata din 3000 de cadre, bara va fi impartita in 3000 de unitati. Prin clic-dreapta si drag&drop efectuam o parcurgere mai lenta a cadrelor pentru o precizie mai mare la selectarea celor dorite.
Butoanele pentru redarea secventei video sunt similare cu cele pe care le gasim la un DVD/video player. In plus, avem cateva butoane pentru controlul cadrelor si definirea cadrelor-cheie. Putem muta cursorul un cadru inainte, inapoi, la inceputul sau sfarsitul secventei video, sau putem marca o intreaga zona pentru a o taia sau aplica alte modificari. In partea dreapta a butoanelor de redare avem numarul cadrului care este selectat si valoarea in timp a acestuia.

Meniul principal

Meniul este structurat pe 8 categorii, avem:
File – pentru lucrul cu fisierele – incarcarea, salvarea, sau alte informatii despre fisiere
Edit – operatiile de baza pentru manipularea continutului
Go – pozitionarea in cadrul secventei video incarcate in program
Video – operatii strict legate de partea video, incluzand meniul de compresie, numarul cadrelor afisate pe secunda sau informatie despre culorile folosite
Audio – operatii legate de partea audio
Tools – cateva unelte care iti pot simplifica munca
Help – pentru ajutor rapid in momentele in care nu intelegem ceva .

Capturarea secventelor

Transpunerea secventelor video din format analogic in format digital este un proces  foarte complicat. Majoritatea componentelor hardware care ne ofera aceasta posibilitate de obicei le achizitionam alaturi de un software proprietar companiei producatoare a dispozitivului respectiv. Acest software ar trebui sa ne ofere interfata grafica si o serie de facilitati pentru a putea sa capturam datele direct in formatul pe care il dorim. Din pacate aceste programe de cele mai multe ori nu ne satisfac toate cerintele, principalul motiv pentru care Avery Lee a conceput Virtual Dub-ul.
Pentru a captura secventele video avem nevoie de un dispozitiv (hardware) de captura si un driver (software) prin care Virtual Dub va putea comunica cu dispozitivul respectiv. Acest driver in general este livrat impreuna cu hardware-ul care poate captura secventele video in format digital.
Exista doua tipuri de drivere: VFW si WDM. Primul – VFW (Video for Windows) – a fost introdus in anul 1992, initial ca add-on pentru Windows 3.1 iar ulterior ca parte integrata a sistemului de operare Windows 95. Modulul este format din trei componente:
-    formatul de fisiere pentru stocarea informatiei video digitale (AVI – Audio Video Interleave)
-    un API (Application Programming Interface) care permite dezvoltatorilor software sa manipuleze informatiile video primite de la dispozitivele de captura
-    un program pentru redarea fisierelor AVI – Media Player
De la lansarea sistemelor de operare Windows 98 si 2000, compania Microsoft a introdus un nou model de driver pentru dispozitivele de captura video. Cunoscut sub denumirea WDM (Windows Driver Model), el standardizeaza si reduce cantitatea de cod care trebuie scrisa pentru a comunica bidirectional cu dispozitivele hardware.
Programul Virtual Dub poate comunica cu hardware-ul de captura video daca unul dintre cele doua tipuri de drivere (WDM si VFW) au fost instalate in sistem si functioneaza corect (daca nu le ai instalate probabil ca le poti descarca de pe Internet). Exista si cateva companii care nu si-au dezvoltat driverele pe baza celor doua tehnologii si ofera programe proprietare care le controleaza. Din pacate Virtual Dub nu va putea prelua si digitiza semnalul primit de la aceste dispozitive.

Cum capturam?

Programul are un modul special pentru captura, accesibil din meniul [File] – [Capture AVI...]. Lansarea in executie a acestui modul va schimba integral meniurile. Toate dispozitivele de captura pe care programul le detecteaza sunt afisate in meniul [Device].
Din meniul [File] stabilim locatia si fisierul in care vor fi stocate informatiile capturate. Prin [Video] – [Compression...] stabilim modalitatea de compresie si din meniul [Capture] pornim procesul de capturare a datelor.

Schimbarea codec-urilor

De multe ori, la munca cu fisierele video ne vom lovi de problema spatiului de stocare. Daca avem o camera video, secventele digitale vor fi prea mari, iar in timp ele se vor aduna si vor ocupa tot mai mult spatiu de stocare. Cu Virtual Dub le vei putea transforma in versiuni mai mici (cu pierderi de calitate – in functie de codec-ul folosit) in doar 3 pasi. Incarca secventa video la care doresti sa-i modifici codec-ul din meniul [File] – [Open Video File...], alege noulcodec din meniul [Video] – [Compression] (din meniul codec-ului vei putea modifica si calitatea) si in final salveaza fisierul din meniul [File] – [Save as AVI]. O noua fereastra care afiseaza procesul in desfasurare ne va intampina, iar la final putem vizualiza noul fisier obtinut.

Editare video de baza

Ea se rezuma la taierea si pastrarea partilor de interes, unirea lor, inlocuirea sunetului, aplicarea diferitelor filtre pentru schimbarea aspectului general, modificarea rezolutiei, sau a numarului de cadre vizibile pe secunda. Exista doua moduri de editare a secventelor: unul direct si unul indirect. Ele sunt intentionate in special pentru avansati, despre ele vom vorbi intr-unul din numerele urmatoare. Pana atunci seteaza atat din meniul [Video], cat si din meniul [Audio] modul „Full Processing Mode” pentru a putea modifica toate caracteristicile pe care le doresti. Iar acum sa vedem ce putem face pas cu pas cu acest program!

Schimbarea rezolutiei

Din meniul [Video] – [Filters] apasa butonul [Add]. Din lista care apare alege-l pe cel denumit „resize”. Alege noua rezolutie si caracteristicile de aplicare si apasa butonul [OK]. Alege comanda [Save as AVI] din meniul [File] (avand codecul dorit selectat) pentru a obtine fisierul la rezolutia dorita.

Cum taiem?

Incarca secventa video din meniul [File] – [Open Video File...], pozitioneaza cursorul la cadrul de la care vei taia, apasa butonul [Mark in] din bara de control a redarii a secventei video pentru a delimita primul cadru care urmeaza a fi inlaturat. Deruleaza pana la ultimul cadru care trebuie taiat si apasa butonul [Mark out]. Acum vom avea cu culoarea albastra selectata partea care dorim sa o taiem. Din meniul [Edit] alege comanda [Cut] pentru a taia partea selectata. Astfel putem curata toate secventele video pe care le-am filmat de partile nedorite.

Cum lipim?

Incarcam prima secventa video din meniul [File] – [Open Video File], iar urmatoarele consecutiv, din meniul [Append AVI segment...]. Ele vor fi unite una dupa alta. Atentie pentru ca programul nu are nici un modul pentru pozitionarea tranzitiilor intre scene, deci taierile trebuiesc facute corespunzator pentru a nu avea treceri bruste.

Cum modificam sunetul?

Comenzile pentru lucrul cu sunetul le gasim in meniul [Audio]. De aici putem integra un fisier in format WAV pentru a inlocui sunetul din secventa noastra. Vom putea modifica modalitatea de compresie din meniul [Audio] – [Compression], iar volumul din meniu [Audio] – [Volume..].

Concluzie

Programul este uimitor, atat din punct de vedere al functionalitatii, cat si al simplitatii. Inainte sa-l folosesc am ramas mirat cand am observat cati adepti a adunat de-a lungul timpului. In final, tinand cont de facilitatile pe care le ofera pot spune ca daca nu lucrezi intr-un studio de producere a filmelor, el este alegerea ideala pentru capturarea si procesarea secventelor video.

Graphics Converter Pro

Graphics Converter Pro este unul dintre cele bune programe existente pentru transformarea imaginilordigitale dintr-un format in altul. Programul ruleaza pe sistemele de operare Microsoft Windows 95, Windows 98, Windows NT 4.0, Windows XP, Windows 2000 si Windows ME.  El poate reda fisiere in peste 500 de formate, printre care se numara BMP, DIB, EMF, GIF, ICB, ICO, JPG, JPEG, PBM, PCD, PCX, PGM, PNG, PPM, PSD, PSP, RLE, SGI, TGA, TIF, TIFF, VDA, VST, WBMP, sau WMF. Versiunea 7.x a programului suporta si fisiere in format vectorial precum DRW, DWF, DWG, DXF, EMF , GBR, DGN, PCL, SHP si SVG.

Interfata programului

In partea superioara avem meniul principal, iar sub el bara de unelte. Spatiul de lucru este impartit in patru zone, o sectiune verticala care ne va afisa lista cu directoarele si trei sectiuni orizontale. Cea superioara cuprinde lista cu fisierele, iar urmatoarele doua ne vor afisa fisierul selectat si imaginea finala.

Modul de lucru

Conversia oricarui fisier presupune parcurgerea a trei pasi:

-   selectarea fisierului dorit

-   selectarea comenzii [Conversion Option] din meniul [Options]. Aici alegem formatul final, destinatia si vom apasa butonul [Ok]

-   rularea comenzii [Convert current image] din meniul [Convert].

Alegerea formatului

La pasul al doilea va trebui sa alegem formatul dorit dintr-o fereastra mai complicata. Ea ne va afisa toate formatele in care poate fi transformat fisierul respectiv. Sub aceasta lista vom avea compresia datelor care poate fi atinsa in acel format si calitatea finala. Aici va trebui sa specificam si destinatia fisierelor rezultate in urma transformarii.
Una dintre cele mai interesante facilitati ale programului este posibilitatea de a selecta doar o anumita zona a imaginii pentru a o converti intr-un alt format. Astfel este inlaturata nevoia de decupare separata a imaginilor.
Putem converti mai multe imagini intr-un singur process prin rularea comenzii [Convert Selected Images] din meniul [Convert], sau prin apasarea tastei [F3]. Una dintre functiile care lipseste si probabil va fi introdusa la una din noile versiuni este posibilitatea de a opri procesul de transformare a imaginilor si a-l relua ulterior din acel punct. De multe ori m-am lovit de problema opririi procesului si singura posibilitate era restartarea procesului.

Efecte si filtre

Din program avem acces si la cateva modalitati de corectare a culorilor si putem aplica o serie de filtre pentru imbunatatirea calitatii. Totusi ele nu sunt foarte bine implementate si am avut parte de cateva erori. Din acest motiv nu recomand folosirea lui pentru modificarea continutului unei imagini (Picasa 2 mai bun pentru acest scop).

 Concluzie

Numarul mare de fisiere care pot fi procesate si resursele de sistem modeste necesare pentru rulare il fac unul dintre cele mai bune programe de acest tip.

“Zoom Player” este un utilitar pentru redarea fisierelor multimedia care a fost conceput pentru a acoperi o gama cat mai larga de formate. Daca deseori avem de-a face cu formate noi de fisiere, Zoom Player este solutia ideala. Autorii lui si-au propus sa dezvolte un program cu o interfata simpla, care sa foloseasca putine resurse de sistem si care sa „inteleaga” cat mai multe…

Programul este disponibil in trei variante: Zoom Player Standard – varianta de baza care este gratuita, Zoom Player Professional care adauga suportul pentru DVD-uri si Zoom Player WMV Professional care aduce in plus suportul pentru vizualizarea fisierelor Windows Media DRM (Digital Rights Management – o noua platforma pentru protejarea si distribuirea legala continutului digital).

Zoom Player este capabil sa redea urmatoarele formate de fisiere: AVI, QuickTime (MOV), Flash (SWF), RealMedia (RA/RM/RMVB/RAM), Windows Media (ASF/WMV/WMA), OGG Movie (OGM), MPEG1 (MPG/VCD), MPEG2 (MPG/SVCD/VOB), MPEG4 (DIVX/XVID/ISO), VP3-VP6, MPEG Layer 3 (MP3), Vorbis Audio (OGG), Dolby Digital (AC3), Advanced Audio Coding (AAC), MusePack Audio (MPC), FLAC Audio (FLAC), OptimFROG Audio, Monkey Audio (APE), Wave Audio (WAV), CD-Audio, Matroska (MKV) si (3GP).

Versiunile mai noi de 3.20 permit redarea fisierelor .avi incomplete in timp ce sunt descarcate (cu programe P2P) fara a pierde capabilitatea de derulare sau stabilitatea. Programul detecteaza automat multe formate de subtitrari dupa nume, limba sau codul tarii. Programul poate fi controlat usor cu o telecomanda cu 5 butoane similare cu meniul DVD-urilor. Daca nu ai o telecomanda poti controla orice optiuni prin intermediul mausului, care daca este wireless poate chiar inlocui telecomanda. In program ai acces la un numar mare de optiuni, iar acestea nu incetinesc redarea si incadreaza player-ul in categoria celor rapide. Acestea sunt setate implicit pentru o redare optima, daca nu doresti sa-ti complici viata lasa-le asa. Exista multe discutii pe forumul programului legate de numarul de optiuni. Multi utilizatori sustin ca programul devine din ce in ce mai greu de folosit si ca nici macar o fractiune din aceste optiuni nu pot fi intelese de utilizatorul normal. Este adevarat ca odata cu adaugarea noilor optiuni meniurile si-au pierdut din structura initiala si din organizare. Pentru numerele urmatoare ar fi utila o reproiectare interfetei optiunilor, integrarea unor asistenti (wizards), oferirea unor categorii de setari implicite pentru diferite moduri de vizualizare. Structurarea optiunilor pe doua categorii – utilizatori incepatori si utilizatori avansati este un prim pas facut in aceasta directie.

Daca interfata programului nu e pe placul tau, poti personaliza orice aspect legat de ea. Programul suporta skin-uri, care se gasesc din plin pe Internet. Adrese de referinta pentru skin-uri: http://www.skinbase.org/section.php?sections=zoomplayer , http://skins.deviantart.com/media/zoomplayer/.

Exista vesti bune si pentru cei care doresc mai mult de la un player. Programul Zoom Player a fost conceput pentru entuziastii HTPC (Home Theater PC) si este optimizat pentru redarea pe televizoare, oferind control direct asupra redarii. Eu recomand programul utilizatorilor incepatori care doresc suport pentru cat mai multe formate de fisiere (acelora care nu sunt deranjati de numarul mare de optiuni) si utilizatorilor avansati pentru posibilitatea de a atinge o calitate ridicata la redarea fisierelor multimedia.

Mobile Photo Enhancer – imbunatateste calitatea imaginilor capturate cu camerele foto incorporate in telefoanele mobile -

Camerele foto incorporate in telefoanele mobile s-au rasp?ndit uimitor. Datorita usurintei de folosire si a costurilor reduse de productie acestea devin o componenta foarte importanta a noilor dispozitive portabile. In prezent, singurul impediment care apare la folosirea unui astfel de dispozitiv este calitatea slaba a imaginilor realizate. La ora actuala exista si solutii care ofera o calitate mai ridicata, dar pretul lor este inca ridicat. Incorporarea camerei foto in telefonul mobil aduce un plus de comoditate pentru purtator. Cine are telefonul mobil intotdeauna la el stie ca nu este usor sa transporti in plus si un  aparat foto. In plus, o situatie speciala poate sa apara deseori pe nepregatite, doar atunci c?nd numai telefonul mobil iti este la indem?na. Astfel avem ca avantaje nivelul mare de portabilitate si accesul rapid, iar ca dezavantaj calitatea slaba a imaginilor. Pentru a reduce din acest dezavantaj calitativ a aparut o aplicatie denumita Mobile Photo Enhancer.  Utilitarul imbunatateste calitatea imaginilor realizate cu camerele foto incorporate in dispozitivele mobile. Majoritatea imaginilor realizate cu astfel de dispozitive sufera de aceleasi probleme. Artefacte de compresie, vinietare (inegrirea colturilor), reproducerea la calitate slaba a culorilor, contrast foarte slab sau zgomot de culoare. Prin c?teva clicuri vei scapa de ele. Programul include si unelte pentru procesarea simultana a colectiilor de imagini. Interfata programului este conceputa pentru a fi inteleasa usor de utilizatorii incepatori. Dezvoltatorii lui au presupus ca daca detii multe cunostinte despre telefoanele mobile, sansele sa cunosti metode avansate de editare a imaginilor sunt mici.

Din aceasta cauza au conceput programul cat mai simplu, pentru utilizatorii incepatori in acest domeniu. Astfel daca esti nemultumit de calitatea imaginilor realizate cu telefonul mobil, folosirea programului nu va ridica o mare problema. Dupa incarcarea unei imagini din meniul [File] – [Open] are loc procesarea automata a imaginii, cu parametrii setati impliciti. Acestia, s-a demonstrat, sunt cei mai buni pentru majoritatea cazurilor. Poti sa modifici acesti parametri daca rezultatul obtinut nu este satisfacator.
Programul este structurat foarte simplu si exista doar unelte de baza pentru editarea imaginilor. Imaginile sunt afisate in doua ferestre separate. Una pentru imaginea-sursa si una pentru imaginea finala. Din bara de unelte putem deschide si salva fisiere, aranja ferestrele si mari sau micsora imaginile pentru incadrarea in suprafata de lucru. In partea de jos a interfetei sunt dispuse functiile automate pentru corectarea imaginilor. Daca nu esti multumit de rezultatele obtinute cu setarile implicite, le poti modifica in partea de jos a interfetei. Aici poti modifica nivelul de reducere a zgomotului de culoare si modul de corectare a culorilor. Poti selecta trei metode de corectare a culorilor: [Autolevels] va modifica culorile si nivelul de luminozitate pentru a corecta aberatiile cromatice, [Autocontrast] va modifica partile intunecate si cele deschise iar optiunea [Fix dark corners] va inlatura problema colturilor intunecate determinata de calitatea slaba a sistemului optic. Intensitatea filtrului [Fix dark corners] poate fi modificata folosind bara de derulare din partea dreapta a casetei pentru corectarea culorilor. Dupa efectuarea modificarilor poti salva imaginea in trei formate de fisiere: .bmp, .jpg si .png. Informatiile EXIF vor fi si ele pastrate.
Programul Mobile Photo Enhancer sintetizeaza si repara problemele comune ale imaginilor capturate cu camerele foto incorporate in dispozitivele mobile. Daca folosesti des un astfel de dispozitiv cu siguranta trebuie sa incerci acest program!

Prima metoda automata de realizare a panoramelor

 Autostitch este primul program complet automat pentru realizarea panoramelor. Acesta functioneaza foarte simplu, form?nd panoramele fara nici o interventie din partea utilizatorului. Trebuie doar sa selectezi imaginile, nici macar ordinea efectuarii selectiei nu este importanta. Programul a fost dezvoltat de Matthew Brown, fost student al unei universitati din Columbia.

Sistemul vizual uman are un c?mp de vedere de aproximativ 135×200 grade. O camera foto obisnuita poate captura ?n medie 35×50 grade. Captur?nd si prelucr?nd un „mozaic” de imagini poti reprezenta pe h?rtie o imagine panoramica cu un c?mp de vedere care ajunge p?na la 360 de grade. Aceste imagini pot fi mapate pe suprafata unei sfere pentru a afisa o fotografie de 360 de grade, din interiorul careia poti privi ?n orice directie pentru a vedea detaliile din mediul care a fost fotografiat, exact ca ?n realitate.

P?na acum au fost lansate mai multe programe pentru realizarea panoramelor, dar nici unul nu este complet automat. Putem lua ca exemplu programul Realviz Stitcher sau programul PhotoStitch. ?n comparatie cu acestea AutoStitch face un nou pas prin introducerea algoritmului care recunoaste si potriveste automat imaginile. Chiar mai mult, acest algoritm recunoaste panorame multiple dintr-un set de imagini, fara interventia utilizatorului. Daca introduci tot continutul cardului de memorie ?n program, acesta va extrage doar acele imagini care pot constitui o panorama si va realiza din ele o compozitie. Poti obtine chiar si mai multe panorame dintr-un set de imagini.

P?na recent, programele nu puteau recunoaste automat imaginile si modul lor de combinare. Era nevoie de interventia utilizatorului pentru introducerea ordinii sau a pozitiei imaginilor din componente. Metoda de aranjare si pozitionare introdusa ?n AutoStitch nu depinde de orientarea, ordinea, iluminarea si nivelul de scalare a imaginilor. Cercetarile din acest domeniu au ?mpartit metodele de orientare si pozitionare a imaginilor ?n doua categorii. Prima este o metoda directa care se foloseste de informatiile legate de fiecare pixel pentru a alinia marginile. A doua metoda implica sincronizarea caracteristicilor comune ale imaginilor. Aici sunt mai importante grupurile similare de pixeli. Calculele necesare pentru metoda de detectare a caracteristicilor comune sunt destul de complicate pentru ca toate imaginile au probabilitatea de a contine elemente comune. Pentru simplificare acestea sunt ?mpartite pe zonele de suprapunere si sunt folosite calcule probabilistice pentru potrivirea lor.

Poti descarca versiunea de evaluare a programului de la adresa http://www.cs.ubc.ca/~mbrown/autostitch/autostitch.zip, sau ?l poti gasi pe unul din CD-urile revistei. Trebuie doar sa despachetezi fisierele din arhiva si sa rulezi fisierul executabil. Din meniul [File] – [Open] vei selecta imaginile dorite pentru a obtine panorama care va fi salvata ?n fisierul pano.jpg. Daca rezultatul nu este satisfacator poti modifica optiunile de creare a panoramelor din meniul [Edit] – [Options]. Aici poti specifica marimea dorita pentru imaginea finala, metoda de combinare sau alte caracteristici specifice.

Matthew Brown, dezvoltatorul programului, lucreaza ?n prezent si la alt proiect de recunoastere a obiectelor 3D din imaginile de referinta. Metoda este automata ?n totalitate si nu necesita interventia utilizatorului. O metoda similara, dar nu complet automata, este utilizata ?n programul Realviz ImageModeler (care a fost prezentat ?n revista ?n numarul din ianuarie 2005). La utilizarea acestui program trebuie sa definesti manual punctele comune ?n toate imaginile de referinta. Tehnologia la care lucreaza Matthew Brown va fi complet automata, dupa introducerea imaginilor va rezulta modelul tridimensional al obiectului. Si la baza acestei noi tehnologii sta algoritmul de recunoastere a elementelor comune din imagini. P?na acum nu a fost facuta publica nici o astfel de metoda care sa ofere rezultate satisfacatoare.

Tehnologia evolueaza uimitor, acum ?ncep sa fie prelucrate si interpretate informatiile din imagini legate de pixeli si de vecinatatea lor. Punctul din care este privita structura fisierului si compozitia imaginii nu mai este acelasi. ?n cur?nd vom putea analiza automat imaginile pentru recunoasterea continutului si le vom putea ?ncadra pe categorii sau chiar si sorta automat. Oricum va mai trece mult timp p?na la recunoasterea obiectelor ?n perspectiva, dar este important faptul ca primii pasi au fost deja facuti.

In octombrie 2002 o echipa de programatori a lansat prima versiune a programului Picasa. Acum 6 luni aceasta echipa a devenit membra a companiei Google Inc., iar de atunci lucreaza la imbunatatirea programului Picasa. De la prima versiune, lista cu facilitatile care urmau a fi integrate a crescut uimitor. Versiunea a doua a fost lansata recent. Printre noile facilitati ale programului se numara: unelte imbunatatite de editare si de organizare a colectiilor de imagini, de scriere a CD-urilor si de integrare cu serviciile disponibile online.

Programul este gratuit, ocupa doar 3MB si il poti descarca de pe situl http://www.google.com/downloads/ , alaturi de alte programe oferite de Google Inc. De fiecare data, la  lansare, programul scaneaza hard discul pentru a detecta imaginile disponibile si le sorteaza pe albume in functie de data crearii si de numele directoarelor. Am fost uimit cand am descoperit (dupa cum bine spuneau autorii programului) imagini despre care nu imi aminteam ca le am stocate pe hard disc, chiar daca la inceput aranjarea pe ani a albumelor nu mi s-a parut a fi un lucru foarte util. De exemplu, pentru multe persoanele care utilizeaza intregi colectii de discuri foto in munca de zi cu zii, anul este o caracteristica mai putin importanta a imaginior.

Interfata programului este conceputa intr-un stil foarte atractiv, iar structurarea si plasarea butoanelor a fost facuta pentru a oferi un mod de lucru cat mai intuitiv. Poti adauga directoare noi colectiei din meniul [File] – [Add folder to Picasa] si poti importa imagini in program chiar direct din camerele foto. Picasa Media Detector va detecta dispozitivele conectate la calculator, functie care este legata de [Auto Play]-ul din Windows.

 Organizarea imaginilor

Motorul de cautare al imaginilor care a fost integrat in program poate detecta mai multe categorii de text asociat imaginilor scanate. Prin „Caption” informatia pe care doresti sa o salvezi este stocata in EXIF-ul imaginii. Prin „Labels” sunt create directoare virtuale care vor cuprinde imaginile selectate (fara a le muta fizic pe disc). Astfel poti crea usor o lista cu imaginile favorite, sau grupuri de imagini cu care planuiesti sa faci ceva in perioada urmatoare. Astfel se creaza o categorie noua denumita „Labels” deasupra listei cu directoarele de imagini detectate pe disc. Pentru a inlatura o imagine dintr-o astfel de colectie trebuie sa o selectezi si sa apesi tasta [Del]. Imaginea nu va fi stearsa de pe disc, va fi sters doar din directorul virtual. O alta modalitate de organizare a imaginilor se face prin repartizarea stelutelor. Astfel poti efectua o cautare (din partea dreapta a ferestrei principale) doar intre imaginile care au primit o stea.

Programul poate monitoriza directoarele si isi poate innoi libraria in momentul in care apar schimbari. Din meniul [Tools] – [Folder Manager] poti gestiona directoarele care sunt urmarite. Astfel fiecare director poate avea 3 caracteristici in program. Optiunea [Scan Once] va detecta toate imaginile din directorul respectiv o singura data si nu va innoi baza de date de thumb-nailuri in momentul in care au aparut modificari in director. [Remove from Picasa] va bloca scanarea pentru directorul respectiv si [Watch for changes] va urmari schimbarile care au loc in directorul respectiv.

Editarea imaginilor

Este normal ca de la un astfel de program sa nu ne asteptam la metode avansate de editare. Ele sunt doar simple etape (multe automate) de imbunatatire a imaginilor. In program exista doar doua unelte, una denumita [Crop Tool] (pentru redimensionarea imaginilor) si cealalta unealta pentru inlaturare a ochilor rosii (care este greu de utilizat pentru ca la selectarea ei zoom-ul nu functioneaza). Restul modificarilor sunt aplicabile global, intregii fotografii. Exista trei etape care sunt parcurse la editarea unei imagini. Acestea sunt modificarile elementare [Basic Fixes] (redimensionarea, rotirea), efectele avansate din categoria [Tuning] (inlaturarea aberatiilor cromatice, corectarea contrastului) si categoria efectelor speciale denumita [Effects] (modificarea culorilor si aplicarea unor filtre). Programul nu salveaza niciodata peste fisierul original. Pentru a salva un fisier selecteaza din meniu [File] – [Save a copy] sau foloseste comanda [Export to folder].

Meniul [Create]

Dupa organizarea colectiilor de imagini, din Picasa poti crea colaje, postere, screensavere, filme sau chiar si simple pagini Web care cuprind imaginile preferate. Pentru a crea o pagina Web cu o colectie de imagini avem la dispozitie o serie de template-uri. Din meniul care apare la clic dreapta pe director selecteaza comanda [Make a Webpage], alege dimensiunea si template-ul dorit. Poti integra chiar si o secventa video in pagina Web si transforma prima imagine a acesteia intr-un thumbnail. Poti exporta chiar si in formatul XML pentru a le folosi intr-o alta aplicatie.

La integrarea cu serviciile online a fost acordata o atentie sporita. Astfel poti posta imagini pe un blog. De exemplu Hello este un serviciu gratuit care functioneaza impreuna cu programul Picasa si iti ofera posibilitatea de a trimite usor imagini prietenilor prin Internet. Va trebui sa iti creezi un cont nou si sa instalezi programul Hello, iar la un clic efectuat pe Hello, aplicatia va fi lansata si va trebui sa introduci doar numele utilizatorului pentru a o trimite. Poti scrie CD-uri sau DVD-uri din program, trebuie sa selectezi din meniul [Folder] – [Gift CD]. CD-ul poat fi creat in asa fel incat sa nu necesite nici un program pentru vizializare, sau poti integra porgramul Picasa pe acest CD. O alta optiune importanta este crearea unui poster. Daca doresti sa creezi un poster mai mare decat poate sa tipareasca imprimanta ta, trebuie sa apelezi la aceasta comanda, pe care o gasesti in meniul [Create] – [Make a Poster].

Concluzie

Spre deosebire de celelalte programe gratuite de acest fel, Picasa 2 ridica cu mult standardul. Caracteristica esentiala este organizarea si structurarea intr-o interfata in care navigarea se face intuitiv, din acest motiv eu il recomand tuturor celor care lucreaza zilnic cu imagini.